Femeile speciale din viaţa lui Patrick Jane (Partea I)

"Cineva în care să pot avea încredere, puternic, împăcat cu sine. Cineva mai bun decât mine. Cineva care îmi cunoaşte partea cea mai întunecată şi tot mă iubeşte".

În viziunea personajului  Patrick Jane, acestea sunt calităţile pe care ar trebui să le întrunească o femeie pentru a câştiga şi păstra o viaţă întreagă dragostea şi devotamentul lui. Nu este vorba despre femeia ideală în sensul filozofic al cuvântului fiindcă Patrick nu s-a lansat niciodată într-o căutare utopică a perfecţiunii, ci a înţeles de timpuriu că fericirea este la îndemâna oricărei persoane care reuşeşte să o identifice în lucrurile simple, în detaliile aparent insignifiante ce compun tabloul cotidian al vieţii de familie. Patrick a sfâşiat decorul pictat în culori vibrante al lumii carnavalului şi a evadat în lumea reală la braţul Angelei Ruskin, sufletul lui pereche, o Evă desprinsă din coasta lui Adam. 

Din nefericire pentru amândoi, moştenirea genetică s-a dovedit a fi mai puternică decât influenţa benefică a femeii iubite, iar mediul viciat prin care s-a învârtit Patrick cât timp i s-au modelat trăsăturile de caracter şi-a pus amprenta asupra sa şi a aruncat întotdeauna o umbră de nesinceritate peste relaţiile lui ulterioare cu ceilalţi. Crescând într-o atmosferă de bâlci, în care lumina strălucitoare nu are rolul de a dezvălui adevărul, ci de a orbi spectatorul pentru a masca trucurile prestidigitatorului, Patrick a devenit dependent de aplauzele publicului ca de un drog, s-a obişnuit să fie adulat, deşi nu făcea altceva decât să înşele buna-credinţă a oamenilor şi să exploateze suferinţa acestora în urma bolii sau morţii unor persoane dragi lor. 

Fără ca el să-şi dea seama, un strat subţire de poleială s-a aşternut peste realităţile lui, iar de o anumită doză de infantilism, superficialitate şi vanitate nu a mai fost capabil să se scuture pe parcursul următorilor 30 de ani. Angela şi Charlotte Anne, soţia şi fiica lui, au fost cu siguranţă ancorele lui Patrick Jane, dar nu au reuşit nici ele în totalitate să-l ţină departe de lumina reflectoarelor, de mirajul celebrităţii, de nevoia de a-şi demonstra că încă mai deţine controlul asupra minţilor oamenilor şi îi poate manipula după bunul său plac.

Narcisismul l-a împins pe Jane spre un faustian pact cu diavolul, dar faima face arareori casă bună cu familia şi, în scurtă vreme, în căminul spaţios din lemn şi sticlă nu au mai răsunat râsetele copilului şi acordurile pianului gâdilat pe clape de soţie, pereţii goi fiind "împodobiţi" doar cu un smiley batjocoritor şi însângerat, lăsat de asasinul în serie pe care el l-a atacat verbal într-o emisiune de televiziune.

Poate părea bizar să începem un articol dedicat femeilor care şi-au făcut loc într-un fel sau în altul în inima lui Patrick Jane cu o eroină absentă în toate episoadele primelor cinci sezoane, însă Angela Ruskin rămâne deocamdată cea mai importantă persoană din viaţa consultantului CBI-ului, mereu prezentă în gândurile lui, cea care a văzut dincolo de aparenţe şi a intuit în bărbatul complicat de care şi-a legat existenţa o latură sensibilă şi tandră, care merita să fie ştearsă de praf şi scoasă la iveală.


1. Angela Ruskin Jane (Maxine Bahns)

La prima vedere este dificil să vorbeşti despre un personaj care nu apare pe micul ecran mai mult de câteva secunde în primele 116 episoade ale serialului "The Mentalist", mai ales că Jane nu îi împărtăşeşte nici măcar prietenei sale de încredere Teresa Lisbon amănunte relevante din trecutul lui. Presupunând că Patrick ar avea sentimente romantice pentru Teresa şi ar lua în calcul posibilitatea de a se implica într-o relaţie serioasă cu ea după ce s-ar răzbuna pe Red John, ar avea logică reţinerea lui de a-i povesti viitoarei iubite despre minunata poveste de dragoste trăită cu o altă femeie, însă înclin să cred că altele sunt raţiunile care îl determină pe protagonist să încuie acele amintiri dureroase şi dragi într-o pivniţă din palatul minţii lui. 

Îţi dai seama cât de mult a iubit-o Patrick pe Angela şi cât de acută este suferinţa pierderii ei, chiar şi după zece ani de la tragedia care a smuls-o brutal de lângă el, în episodul în care consultantul CBI este pe punctul de a fi înecat într-un iaz de către un criminal, este resuscitat de paramedici şi se scufundă într-o stare de amnezie tocmai pentru că mintea lui blochează în mod voluntar amintirea celor două crime care l-au traumatizat. 

"Voi dansaţi în jurul unei tragedii uitate. Sunt fericit acum. Lasă-mă să fiu fericit. Unele uşi este mai bine să le laşi închise", îi spune Patrick Teresei şi mărturisesc că singurul moment în care am condamnat-o pe Lisbon pentru vreo acţiune de-a ei şi am considerat că a comis un gest de cruzime din disperarea de a-l reţine lângă ea pe bărbatul de care este îndrăgostită a fost acela în care l-a forţat să retrăiască scena în care a deschis uşa spre camera în care zăceau cadavrele mutilate ale nevestei şi fetei sale.

În episodul "Cackle-Bladder Blood" din sezonul 3, Jane este pus faţă în faţă cu trecutul lui prin întâlnirea cu Danny Ruskin, cumnatul la fel de afectat ca şi el de moartea Angelei, care nu îl iartă pentru că a fugit în lume cu ea şi a răpit-o din sânul familiei şi îl consideră responsabil de asasinarea ei, chiar dacă nu el a împlântat cuţitul.

Sursă material video:  http://www.youtube.com

Cu acest prilej asistăm la prima dintre cele două vizite ale lui Patrick la cimitirul în care sunt îngropate Angela şi Charlotte Anne, el susţinând în dese rânduri că nu crede în viaţa de apoi şi în nemurirea sufletului şi justificându-şi alegerea de a nu trece deloc pe la mormintele lor prin afirmaţia că ele nu se află de fapt acolo. Pe Patrick Jane nu ţi-l imaginezi suspinând şi depunând flori pe la morminte, dar tratează cu respect suferinţa umană atunci când o întâlneşte şi are capacitate de empatie (chiar dacă joacă teatru şi se pretinde insensibil şi intangibil), jucându-i ochii în lacrimi când stă pentru prima oară în atâţia ani lângă monumentele funerare pe care sunt incrustate numele soţiei şi fiicei lui. 

Jane nu uită să comemoreze ziua în care le-a pierdut definitiv pe Angela şi Charlotte Anne, aşa că rezervă an după an o masă la acelaşi restaurant şi zace cu privirea pierdută în gol, sorbind câteva cocktailuri din fructe exotice, fără să se atingă de mâncare, având în faţă trei farfurii, trei pahare şi trei seturi de tacâmuri, ca şi cum familia ar fi din nou reunită. Există două secvenţe extrem de emoţionante, care vorbesc despre forţa sentimentelor lui Patrick faţă de Angela mai mult decât 1000 de cuvinte, ambele derulate pe fundalul muzicii clasice.

Mai întâi, într-un salon de spital, Jane aude o pacientă cântând la pian şi se simte invadat de tristeţe, imagini cu soţia şi fetiţa lui interpretând în joacă şi cu zâmbete radioase pe chipuri aceeaşi melodie derulându-se cu repeziciune prin mintea lui şi stingându-se înainte ca el să se poată agăţa cu mâinile amândouă de o fărâmă de fericire dintr-o viaţă demult uitată.

Apoi, Jane o ascultă pe Rosalind Harker interpretându-l cu rigoare şi pasiune pe Bach la pian şi pare transpus într-o altă lume, chinuindu-se să îşi stăpânească plânsul, înghiţind cu dificultate nodul din gât şi îngăduindu-şi să se lase pradă nostalgiei doar pentru că fosta amantă a lui Red John este oarbă şi nu îi poate observa vulnerabilitatea. Lacrima reţinută se transformă într-un surâs abia schiţat, care îţi rupe inima în două şi ţie ca telespectator şi te face să te simţi vinovat fiindcă nu îţi întorci privirea şi nu îl laşi o clipă pe acest bărbat orgolios să-şi trăiască drama cu discreţie, în singurătate. Emoţie pură ...

Iar  Simon Baker joacă memorabil în acea secvenţă, transmite foarte multe sentimente prin mimica şi gestica lui, redă perfect atmosfera apăsătoare, ceea ce mă face să cred că s-ar descurca onorabil într-un rol dramatic atunci când se va decide să ia serios în piept cariera cinematografică.

Iar dacă mai era nevoie de vreun argument ca să tragem concluzia că Angela Ruskin este femeia vieţii lui Patrick Jane, amintiţi-vă episodul "Every Rose Has Its Thorn" din sezonul 3, în care detectivul merge la o agenţie matrimonială pentru a o interoga pe patroana Erica Flynn şi sfârşeşte prin a completa profilul partenerei perfecte pentru el, cu care mi-am început acest articol. Impresia mea iniţială a fost că se gândeşte la Teresa Lisbon în timp ce conturează acest profil şi am fost un pic dezamăgită când a folosit timpul trecut în ultima lui propoziţie, spunând "A fost o femeie incredibilă" în loc de "Este o femeie incredibilă".

Ca femeie, poţi însă să nu admiri fidelitatea personajului faţă de o soţie moartă de un deceniu?

 Sursă material video: http://www.youtube.com

                                                                Thanks to Straight Edge for both videos!

Am găsit pe Youtube un material video cu cele mai sensibile şi emoţionante momente ale relaţiei ce dăinuie dincolo de moarte dintre Patrick şi Angela.  Din nefericire, nu am putut să-l încarc pe blogul meu, dar postez aici un link şi vă recomand să-l vizionaţi fiindcă pur şi simplu merită. Pe mine m-a uns pe suflet, ca să nu mai spun că mi-a plăcut la nebunie şi melodia "Goodbye" a Jessicăi Lowndes, care se aude pe fundal: http://www.youtube.com


Surse imagini:  http://www.pinterest.com
                           http://www.fanpop.com
                           http://thementalist.wikia.com
                           http://paintitredjane.tumblr.com