Ne mai atrage "The Mentalist" fără Red John?

"I think, frankly, the great asset of value of the show is in Baker’s head and what he does"  -  Bruno Heller


Nicely said, Mister Heller! I couldn't agree more! Intrigă poliţistă, enigme care ne stimulează activitatea neuronală, situaţii-limită din care personajele principale scapă ca prin urechile acului,  crime pe bandă rulantă, infractori cu metode inedite de operare şi echipe de poliţişti în interiorul cărora se stabilesc relaţii de camaraderie, dar se nasc inclusiv sentimente ce depăşesc cadrul profesional, găsim de asemenea în "NCIS", seriile "CSI" şi "Law & Order", "Castle", "Criminal Minds", "Bones", "Cold Case", "Sue Thomas: F.B.Eye" sau "Rookie Blue".

Însă niciunul dintre serialele anterior enumerate nu îl are în centru pe Patrick Jane, un personaj care-ţi intră pe sub piele ca un escroc şi de care te ataşezi volens nolens, deşi există momente în care pluteşte într-o zonă gri şi comite fapte controversate din punct de vedere moral. Jane stă exact pe linia ce separă legalitatea de ilegalitate şi face un pas când la stânga, când la dreapta, scoate din pepeni pe toată lumea şi totuşi nimeni nu se poate supăra pe el în mod serios, are o varietate de zâmbete şi un singur fel de tristeţe,  mimează superficialitatea pentru a nu-şi trăda profunzimea sentimentelor şi, oricât de dificil ar fi să-i câştigi iubirea, pare cu mult mai greu să-i câştigi admiraţia. Fiindcă Patrick Jane este un narcisist fără pic de respect faţă de persoanele pe care le consideră inferioare lui şi ar trebui să suferi de mania grandorii şi să fii la fel de dezechilibrat psihic precum Red John pentru a-ţi imagina că îl vei surclasa la capitolul inteligenţă. 

Dacă însuşi The Boss a spus lucrurilor pe nume şi a recunoscut că "The Mentalist" se confundă cu Simon Baker, de ce m-aş feri eu să declar că rămân lipită de acest show de televiziune ca timbrul de scrisoare datorită actorului tasmanian şi datorită irezistibilului personaj pe care acesta l-a creat şi căruia i-a împrumutat atât de multe trăsături proprii de personalitate încât mă întreb adeseori unde se termină Simon Baker şi unde începe Patrick Jane.

În interviul acordat jurnalistului James Hibberd de la Entertainment Weekly pe data de 24 noiembrie,  creatorul şi starul serialului au detaliat cruciala secvenţă a uciderii lui Red John şi au confirmat că antagonistul lui Jane este mort astfel încât fanii ce fac supoziţii potrivit cărora şeriful Thomas McAllister ar fi doar un complice al criminalului în serie să înţeleagă o dată pentru totdeauna că trebuie să renunţe la speranţa absurdă că Red John va reapărea în peisaj şi va continua să-l terorizeze pe fostul consultant CBI şi actualul consultant FBI.

Mie mi-au atras atenţia două aspecte pe parcursul lecturării interviului, primul fiind faptul că Simon Baker are o relaţie atât de cordială cu Bruno Heller încât îşi permite să dea buzna peste el în birou şi să-l tragă de mânecă dacă este nemulţumit de anumite fragmente din scenariu sau dacă propria viziune nu corespunde cu cea a regizorilor şi scenaristilor atunci când vine vorba de reacţiile lui Patrick Jane sau de soarta obiectelor fetiş ale acestuia (canapeaua, ceaşca de ceai, pantofii scâlciaţi), iar al doilea fiind faptul că între cei doi există divergenţe creative ce dau naştere deopotrivă unor schimburi de replici ironice şi unor idei excelente, cu care s-ar putea jongla ulterior în beneficiul serialului.

Atâta vreme cât Mister Heller îl va complimenta şi îl va răsfăţa pe Mister Baker aşa cum tocmai a făcut-o, sugerând că actorii secundari gravitează în jurul actorului principal precum planetele în jurul Soarelui şi că australianul conferă plusvaloare serialului "The Mentalist", nu va avea dreptul să se lamenteze în cazul în care starul va ajunge să-i conteste deciziile şi să-şi impună punctul de vedere din ce în ce mai des. Are noroc producătorul executiv că Simon este un tip decent, echilibrat şi cu simţul măsurii (la polul opus faţă de Patrick Jane) întrucât, dacă ar fi colaborat cu o vedetă capricioasă şi cu toane de la Hollywood,  şi-ar fi smuls părul din cap din cauza imprudenţei de a o ridica în slăvi.


James Hibberd: Când s-a hotărât Heller asupra identităţii lui Red John?

Bruno Heller: Nu sunt sigur. Ca să zic aşa, a ieşit la lumină în decursul ultimilor doi ani. Au existat întotdeauna trei sau patru posibilităţi. Pur şi simplu s-a întâmplat. A părut alegerea firească şi corectă.


James Hibberd: A fost acum cel mai potrivit moment pentru a soluţiona cazul Red John?

Simon Baker: Există o mulţime de modalităţi diferite în care ei ar fi putut proceda. Am crezut întotdeauna că povestea lui Red John avea potenţial pentru a constitui subiectul unui serial care să nu fie un procedural. S-ar fi putut exploata acel subiect Red John, dar ar fi ieşit ceva în stilul serialului "24", în care acţiunea unui episod începe exact din momentul în care s-a terminat acţiunea episodului precedent. Ar fi fost cu adevărat interesant să explorăm asta. Dar suntem difuzaţi pe canalul CBS, lor le place un show de televiziune de tip procedural şi ştiu cum să comercializeze aşa ceva. În consecinţă, noi am făcut acest mic compromis, realizând partea cu crima săptămânală şi apoi întorcându-ne la povestea lui Red John. A fost dificil să menţinem un echilibru între cele două aspecte. Bănuiesc că s-a ajuns în punctul în care unii oameni şi-au spus: "Ne plac episoadele cu Red John şi ne plac de asemenea episoadele de sine stătătoare. Există vreo modalitate de a vă ocupa de unul dintre aspecte până când îl finalizaţi şi de a trece mai departe?" Ca să fiu sincer cu dumneavoastră, nu iau eu acele decizii. Eu sunt întotdeauna în favoarea ideii de a ne folosi toate resursele pentru a ne atinge scopul. A fost foarte incitant pentru mine să lucrez la serial în aceste ultime 5 luni. Am avut acelaşi gen de entuziasm pe care îl avusesem în primul sezon fiindcă serialul este nou şi proaspăt de la o săptămână la alta şi se îndreaptă într-o direcţie clară. Ca actor, mă confrunt uneori cu frustrarea că nu ne îndreptăm niciunde, că nu avansăm, dar serialul are acum o destinaţie concretă şi îmi dă ceva de făcut.

Sursă material video:  http://www.youtube.com

James Hibberd: A fost Baker satisfăcut de identitatea lui Red John?

Simon Baker: În cele din urmă am fost satisfăcut de modul în care l-am omorât, ce ziceţi de asta? Am simţit mereu că cel mai înfricoşător lucru este acela că ar putea fi tipul pe care îl vezi în fiecare zi în drumul tău spre serviciu, udându-şi gazonul la două străzi distanţă de locuinţa ta. Omul obişnuit. Iar când am aflat cine este, s-a încadrat în acea categorie. În ultimă instanţă, în astfel de cazuri există un grad de dezamăgire deoarece, atunci când este vorba de un mister, îţi proiectezi în minte o imagine a ceea ce urmează să se întâmple, mai ales dacă este vorba de un mister care te ţine în ceaţă de atât de multă vreme. Enigma identităţii lui Red John este mitică.

Bruno Heller: În mod ideal, ţi-ai dori să fie Sean Connery, cu coarne şi coadă, într-o peşteră, dar acel tip nu există.


James Hibberd: De ce l-a omorât Jane pe Red John? Şi ce lucru a fost cel mai important pentru dumneavoastră în crearea acestui episod?

Bruno Heller: Episodul s-a axat pe a-i oferi lui Patrick Jane exact ceea ce a căutat în toţi aceşti ani. Nu cred că era momentul pentru inteligenţă şi ambivalenţă morală. El a vrut răzbunare şi a obţinut-o. Consider că asta şi-a dorit publicul şi asta i-am oferit noi. Am detestat întotdeauna filmele cu jafuri în care hoţii nu fugeau cu prada sau filmele despre răzbunare în care răzbunătorii nu răneau, de fapt, pe nimeni. Păreau o înşelătorie. Serialul a început cu Jane având un motiv foarte bun de a-l captura şi de a-l ucide pe acest tip şi ar fi fost aproape necinstit să nu aibă parte de asta, ca o concluzie a acestui capitol.

Simon Baker: Puteţi examina, analiza şi critica orice subiect până în pânzele albe, dar eu chiar am simţit presiunea de vreme ce lucrăm la asta de atât de mulţi ani. M-am gândit că serialul trebuie să se ridice la înălţimea exigenţelor în acel moment special. Totodată, este acel moment unic din viaţa personajului în care el păşeşte în necunoscut, deşi a vorbit despre acel lucru şi şi-a luat angajamentul că-l va face. De asemenea, era important modul în care o facem. Am simţit că, dacă apăs pe trăgaci, arma este cea care săvârşeşte crima, nu eu. A te încleşta în luptă cu cineva şi a-l ucide cu propriile mâini este mult mai intim.

Bruno Heller: Şi real, onest, visceral ... În pofida acelei presiuni şi a bagajului emoţional pe care îl purta cu sine respectiva poveste, el a reuşit o secvenţă frumoasă şi intimă a omorului. Este greu de vizionat, dar este o scenă bună.

Simon Baker: Indiferent de ceea ce se întâmplă pe parcursul serialului, există motive şi lucruri datorită cărora ai semnat contractul şi există elemente foarte importante legate de personaj care te determină să simţi imediat o conexiune cu el. Multe dintre acele lucruri au fost îngropate în acest episod. Mie mi s-a părut incredibil de personal. Întotdeauna am fost foarte implicat în ceea ce face personajul meu şi în modul în care reacţionează el vizavi de povestea lui personală, care este povestea Red John. Nu mă refer neapărat la ceea ce i se întâmplă personajului, ci la modul în care reacţionează el, la modul în care se confruntă el cu situaţia. Asta serveşte cel mai bine caracterului realist al poveştii, spre deosebire de personajul care se comportă într-un anumit mod pentru a duce povestea mai departe. Provocarea şi cea mai dificilă parte a muncii la acest serial este să interpretezi un personaj tragic, care are o latură emoţională incontrolabilă şi neprotejată, dar şi trucuri bizare menite să distragă atenţia şi un simţ al umorului sfidător. Întotdeauna a fost foarte provocator să oscilezi între cele două tonuri ale serialului. Eu devin foarte protector cu acel personaj atunci când vine vorba de lucrurile lui personale, iar Bruno ştie că voi aştepta în faţa uşii lui şi nu-i voi da pace cu chestii precum ceaşca de ceai sau modul în care îl ucidem pe Red John.

James Hibberd: Dar este Red John într-adevăr mort?

Bruno Heller: Red John este mort. Nu mai există cale de întoarcere.


James Hibberd: De câtă vreme făcea parte Asociaţia Blake din strategia serialului?

Bruno Heller: Deşi ţinută în secret, Asociaţia Blake a fost acolo aproape de la începutul serialului. Sincer, ea vă oferă o explicaţie logică şi coerentă a imensei puteri a lui Red John, care nu se datoreşte faptului că el ar fi vreo fiinţă cu puteri supranaturale. Acea noţiune a unei francmasonerii malefice în interiorul structurilor poliţieneşti a părut o idee realistă şi profund înfiorătoare întrucât s-a întâmplat prin alte locuri.


James Hibberd: Red John a afirmat că este medium. Este un detaliu verosimil?

Bruno Heller: Aş lăsa acel laitmotiv în suspensie. La fel ca mine, Jane crede cu tărie că nu există spiritişti. Dar nu le poţi spune asta multelor milioane de oameni care merg la spiritişti în fiecare săptămână şi obţin alinare, consolare şi înţelegere autentice prin intermediul cuvintelor acelor spiritişti. Aşa că, în mod deliberat, aceea este o modalitate de a nu fi doctrinari cu privire la respectiva chestiune şi de a o lăsa la latitudinea publicului. Toate răspunsurile la acea întrebare sunt corecte şi depind de punctul dumneavoastră de vedere.


James Hibberd: În momentul actual, este capabil Baker din punct de vedere mental să compună întreaga poveste a lui Jane?

Simon Baker: Nu cred că aş putea să pun laolaltă piesele în mintea mea. Mult prea multe piese! Dar există cu siguranţă scene-cheie de-a lungul traseului parcurs de personaj, precum faptul că se va răzbuna, va fi un act personal şi va fi urmat probabil de o criză existenţială.

Sursă material video:  http://www.youtube.com

James Hibberd: În ce moment a aflat Xander Berkeley că el este Red John şi cum a reacţionat?

Bruno Heller: Chiar în ultimul moment şi a fost entuziasmat.


James Hibberd: Nu ar fi fost mai bine ca Red John să fie capturat, astfel încât şi familiile celorlalte victime ale lui să aibă parte de o concluzie?

Simon Baker: Îmi place. Îmi place acea idee. O vom fura.

Bruno Heller: Iar ai început? Iată unde nu suntem de acord eu şi Baker! Eu am spus: "Nu, omoară-l pe tip!"

Simon Baker: Nu este singurul aspect cu privire la care avem puncte de vedere diferite.

Bruno Heller: Nu este nici primul şi nu va fi nici ultimul!

Simon Baker: Cred că, dacă ai studia într-adevăr problema, ţi-ai da seama că, dacă ar exista vreodată un sentiment de regret în legătură cu moartea lui Red John, cu siguranţă acesta ar fi.

Bruno Heller: Aceasta este diferenţa dintre mine şi Baker. Eu m-am gândit că singurul regret ar fi faptul că nu a durat mai mult secvenţa uciderii lui Red John. Este o întrebare bună, dar dificil de pus în practică, în cazul în care lucrurile s-ar fi întâmplat astfel. În accepţiunea mea, acest act vindicativ ori te distruge din cauza sentimentului de vinovăţie, ori extragi din el o anumită doză de forţă. Şi cred că Jane extrage o anumită doză de forţă. Nu este prima dată când ucide pe cineva. La fel cum obişnuiau să creadă oamenii primitivi, atunci când omori pe cineva, împrumuţi o anumită doză de forţă de la cei pe care i-ai omorât. 


James Hibberd: Cum îl va schimba pe Jane uciderea lui Red John?

Bruno Heller: Jane este această figură tragică care şi-a îndeplinit dorinţa sufletului. El a găsit un soi de Graal malefic pe care l-a căutat în toţi aceşti ani, dar cum îl va afecta asta ca persoană? Poate el începe o nouă viaţă? Şi ce fel de viaţă îşi doreşte pentru el însuşi şi cum se va autodefini acum când acea parte a vieţii lui s-a încheiat? Noua versiune a serialului se axează pe ceea ce se întâmplă după acel eveniment. Într-o accepţiune realistă, el este o persoană mai fericită deoarece i-a fost ridicată o povară de pe umeri. Din acest punct de vedere, a fost ridicată o povară şi de pe umerii serialului. Deci va fi acelaşi serial până la un punct, dar un serial mai puţin sumbru şi cu mai multă libertate de mişcare. Jane are mai multă libertate, mai multe posibilităţi şi mai multe şanse.

James Hibberd: Este posibil ca Jane să aibă în sfârşit o viaţă amoroasă?

Bruno Heller: Este posibil.


James Hibberd: Jane şi Lisbon se vor apropia acum?

Simon Baker: Cred că da. Absolut!

Bruno Heller: Ei au fost atât de absorbiţi de această misiune majoră încât nu s-au uitat cu atenţie la oamenii din jurul lor, nu s-au gândit cine sunt acei oameni şi ce înseamnă pentru ei. Acum Jane şi Lisbon au o şansă să tragă aer în piept şi să se gândească unul la altul într-un mod în care nu au făcut-o anterior.



James Hibberd: Jane va suporta rigorile legii pentru că l-a ucis pe Red John?

Bruno Heller: Da, le va suporta. Nu poţi să ucizi oameni la întâmplare fără să existe nişte repercusiuni. Chiar aşa!



James Hibberd: Va continua Jane să-şi dorească să lucreze în slujba legii?

Bruno Heller: Nu imediat. Vă pot spune că va fi pus în poziţia în care dorinţele lui personale nu contează. Ceea ce va face în viitor nu va depinde întru totul de voinţa lui.

James Hibberd: Va redeveni serialul un procedural cu o crimă săptămânală?

Bruno Heller: Da, ne vom întoarce la soluţionarea crimelor. Nu neapărat acelaşi stil de rezolvare a crimelor.


James Hibberd: Va avea succes "The Mentalist" fără Red John?

Bruno Heller: Nu sunt prea îngrijorat ... Am simţit cu toţii că acel capitol al poveştii s-a terminat. Sincer, consider că valoarea serialului este reprezentată de mintea lui Baker şi de ceea ce face el. Red John nici nu apare vreodată ca personaj până în acest ultim episod. El a fost un sentiment şi un obiectiv în serial, însă în termenii plăcerilor de moment cu moment ale show-ului, acestea sunt oferite de Simon Baker şi de restul distribuţiei, nu de Red John. Sunt de părere că serialul va fi grozav în era post-Red John. Este privilegiul telespectatorilor să decidă dacă le place sau nu. 


James Hibberd: Ce înseamnă asta pentru celelalte personaje?

Bruno Heller: Nu m-am gândit la situaţie în acei termeni. Personajele seamănă puţin cu copiii ai căror părinţi au divorţat. Ce urmează? Ei au fost subjugaţi de misiunea altcuiva şi acum acea misiune s-a încheiat. S-au aflat într-o lume în care nu au ales ei să se afle şi acum acea lume se schimbă din nou în jurul lor.

James Hibberd: Vom obţine mai multe informaţii despre Red John?

Bruno Heller: Nu ne vom întoarce ... De îndată ce cortina cade peste aceste personaje malefice în genul celor din "Vrăjitorul din Oz", ele tind să nu mai fie nişte interlocutori foarte interesanţi la cină. Au tendinţa să devină nişte egomaniaci cu minţi unidimensionale. Există o poveste de fundal considerabilă, iar dacă cineva vrea să pună acele întrebări, aş fi bucuros să răspund la ele. Există o mulţime de întrebări despre motivaţiile lui Red John, despre ceea ce făcea Red John, despre când şi cum făcea Red John acele lucruri. Sunt subiecte grozave pentru internet, dar nu sunt foarte distractive pentru telespectatorii noştri săptămânali.

Simon Baker: Atunci când Red John moare, există o parte din Jane care moare de asemenea în acel moment. Aşa au stat lucrurile de când l-am întâlnit. Îi ia ceva timp să se pună pe picioare din nou. El nu mai are soţie şi copil şi nu are o relaţie cu nimeni, cu excepţia acelor persoane cu care a lucrat în CBI şi cu excepţia perversei relaţii / obsesii cu Red John, care acum s-a încheiat. În următorul episod exista o replică care se referea la Red John şi eu am decis să scap de ea. Fiindcă am pronunţat "Red John" de patru milioane de ori şi de vreo trei milioane de ori numai în ultimele 7 episoade. Este plăcut să tai la montaj şi să nu-l mai ai pe Jane vorbind despre Red John. Chiar dacă vorbeşte despre cum l-a ucis, nu menţionează "Red" sau "John" în aceeaşi propoziţie.


James Hibberd: Asta înseamnă că titlurile episoadelor nu vor mai avea variaţii de "roşu" în ele?

Bruno Heller: O, da! Sunt foarte fericit pentru asta!


Sursă text:  http://insidetv.ew.com  

Sursă imagini: http://screencapped.net