Sex, moarte şi 101 aventuri erotice cu Simon Baker. Sună bine, nu?

"Life is a lot like death. It happens to everyone, whether they like it or not. The meaning of it all? Honestly? Who gives a fuck?"

Chiar şi actorii de top, care şi-au confirmat valoarea, dau dovadă uneori de lipsă de inspiraţie sau de prea mult pragmatism în selecţia rolurilor, pretextând că filmele de mâna a doua de care îşi leagă numele reprezintă o excelentă sursă de venit. Colin Firth de exemplu a fost un răsfăţat al galelor de decernare de premii în ultimii 4 ani, ceea ce nu l-a împiedicat să apară în remake-ul "Gambit" şi să încaseze un potop de critici, justificându-şi prezenţa pe afişul unor producţii dubioase prin necesitatea de a-şi achita facturile, o explicaţie neverosimilă venită din partea unui câştigător de Oscar, care are conturile garnisite cu dolari. Situaţia lui Simon Baker nu este comparabilă cu cea a lui Colin Firth deoarece australianul a fost luat de valul succesului abia pe la 39 de ani, înainte să cucerească milioane de telespectatori cu zâmbetul luminos şi cu vocea caldă şi să se identifice până la perfecţiune cu Patrick Jane din serialul "The Mentalist" fiind un actor cvasinecunoscut, obligat să accepte orice gen de angajamente pentru a-şi întreţine soţia şi cei trei copii. 

În opinia mea, singurele filme din care a avut ce învăţa au fost "L.A. Confidential" şi "Margin Call" întrucât i-au oferit şansa de a fura meserie de la Kevin Spacey, Russell Crowe, Jeremy Irons sau Stanley Tucci, însă ironia face ca Simon să fi rămas în memoria colectivă mai degrabă graţie rolului din "The Devil Wears Prada", o comedie romantică ale cărei intrigi sunt plasate în universul modei new yorkeze şi pariziene, eleganţa cu care se mişcă australianul, stilul vestimentar impecabil şi glasul mieros ajutându-l să intre în pielea unui seducător căruia nu-i rezistă nici măcar o fată cu capul pe umeri.

Comedia neagră "Sex and Death 101", în care regizorul şi scenaristul Daniel Waters şi-a propus să readucă pe tapet tema sexualităţii şi să o trateze într-o manieră originală, inserând inclusiv câteva elemente science-fiction şi trei personaje bizare pe nume Alfa, Beta şi Delta (Fred), se încadrează în categoria eterogenă a filmelor în care Simon Baker a jucat înainte de a deveni celebru şi a-şi permite luxul de a refuza anumite oferte. Nu spun că ar trebui să-l aplaudăm pe Simon pentru decizia de a-l portretiza pe Roderick Blank, un erou a cărui lipsă de profunzime este sugerată chiar de numele de familie, dar nici nu trebuie omorât cu pietre fiindcă se întâmplă să aibă o mutriţă simpatică, care îl face cum nu se poate mai potrivit pentru roluri de seducător în serie.

Premisa de la care porneşte "Sex and Death 101" generează interes şi are potenţialul de a evolua într-un şuvoi de evenimente hilare, însă nu am putut scăpa de impresia că partidele de sex din ce în ce mai halucinante şi necredibile în care se lasă antrenat protagonistul ar fi degenerat într-un fiasco dacă Simon Baker nu ar fi salvat situaţia cu dezinvoltura şi şarmul caracteristice. Fără îndoială că Simon este talentat şi nu a greşit când s-a orientat spre o profesie ce îi pune în valoare creativitatea şi îi dă libertatea de a improviza, dar ceea ce mă impresionează ori de câte ori îl descopăr în alte roluri decât cel al lui Patrick Jane este uşurinţa cu care se pliază pe fiecare personaj, chiar şi pe cele care au o personalitate diferită de a lui. 

În viaţa reală, Simon este un familist convins, pe care tabloidele nu îl prind niciodată în ofsaid, în vreme ce Roderick Blank din "Sex and Death 101" este un playboy care rupe logodna cu 11 zile înainte de nuntă pentru a se culca pe bandă rulantă cu vreo 72 de necunoscute, de toate vârstele şi rasele. Fie că este vorba despre piţipoance apetisante, care nu leagă trei vorbe fără să spună vreo două prostii (neapărat blonde şi cu păr lung că doar ăsta este idealul de frumuseţe al bărbatului modern), fie că este vorba despre doamne mature şi culte, cu care se pot purta conversaţii inteligente, Rod este obsedat de ideea de a le seduce şi de a le vârî în patul lui, fidel principiului că dorinţa carnală învinge sentimentul de vinovăţie.

Hazardul şi defectarea unei maşinării asemănătoare unui computer fac posibil ca Roderick Blank să primească un e-mail cu numele celor 39 de femei cu care a făcut sex până în prezent şi cu numele celor 72 de femei (impropriu spus femei deoarece există şi un bărbat pe listă) cu care va face sex în continuare. Iar dacă norocul îi surâde şi îi promite momente de plăcere intensă cu zero obligaţii ataşate, de ce să se lege la cap şi să se aşeze la casa lui, alături de o nevastă autoritară, căreia îi place să aibă ultimul cuvânt chiar şi când îi alege costumele? Aşa că Rod îi dă papucii Fionei (Julie Bowen) fără prea multe mustrări de conştiinţă şi se transformă dintr-un bărbat care se crede mai presus de orice tentaţie într-un mascul care cedează instinctual oricărei tentaţii, invidiat de prietenii lui însuraţi pentru că are ocazia de a-şi satisface fantezii sexuale pe care şi ei le nutresc în secret. 

Treptat, lista ajunge să guverneze intimitatea lui Roderick Blank, până în punctul în care acesta simte că a pierdut controlul asupra propriului destin şi că nu mai are liber arbitru în ceea ce priveşte alegerea partenerelor de sex, moment în care Trixie (Mindy Cohn), o secretară lesbiană pe post de confidentă, îi sugerează şefului să îngroape bucata de hârtie în grădină şi să lase viaţa să-şi urmeze cursul firesc. 

Problemele apar atunci când Rod se îndrăgosteşte de Miranda Storm (Leslie Bibb), cu care are afinităţi şi alături de care i-ar plăcea să-şi întemeieze o familie, dacă ar reuşi să o determine să simtă faţă de el atracţie fizică şi să nu îl mai privească doar ca pe cel mai bun prieten. Convins că Miranda este următoarea cucerire de pe lista lui fiindcă a văzut literele "Dr. Mir" înainte de a se dispensa de hârtia cu bucluc, Rod aşteaptă cu răbdare clipa în care femeia dorită îi va cădea în braţe, dar tensiunea sexuală atinge cote inimaginabile şi subiectul pasiunii sale nu dă semne că ar fi interesată de persoana lui într-un sens romantic.

Sursă material video:  http://www.youtube.com

Accidentul în care Miranda îşi pierde viaţa, după ce refuză a nu ştiu câta oară avansurile lui Roderick, este în mod intenţionat stupid, la fel ca şi accidentul în care moare primul soţ violent şi pervers al lui Gillian De Raisx, iar faza în care Rod se revoltă şi ia atitudine împotriva listei printr-un gest de necrofilie, fiind tentat să violeze cadavrul prietenei pe care nu a văzut-o dezbrăcată decât pe masa de la morgă, este greu de înghiţit într-o comedie care se respectă şi de la care avem pretenţii. 

După ieşirea tragic-comică din scenă a Mirandei, Roderick dezgroapă lista şi redevine sclavul ei, dar este clar că a intervenit o schimbare în modul lui de gândire, bifând una după alta femeile cu care consideră că este condamnat de destinul implacabil să întreţină raporturi sexuale, dar nemaifiind capabil să stoarcă niciun strop de plăcere din aceste aventuri de-o noapte. Protagonistul chiar se lamentează la un moment dat că elementul-surpriză a dispărut din viaţa lui şi, în consecinţă, se simte ca şi cum ar urmări în reluare un meci de fotbal în care echipa lui favorită câştigă, iar el ştie deja că va câştiga, motiv pentru care nu trăieşte emoţiile şi senzaţiile tari ale unei partide vizionate în direct.

După aventuri pasagere cu o stewardesă, o vedetă de videochat, o dansatoare de striptease, o bătrânică leproasă de 88 de ani, o boschetară, o crăciuniţă, o doctoriţă de la morgă sau un grup de eleve de la şcoala catolică, Rod este departe de a se simţi satisfăcut, lipsa lui de chef devenind cronică şi îngrijorându-i pe amicii săi, care regretă că acesta s-a despărţit de Hope, o scriitoare de peste 50 de ani, care avea darul de a-l echilibra şi de a-l stimula intelectual. Concluzia amară pe care o trage Roderick din această experienţă este că, deşi nu o recunosc cu glas tare, bărbaţii tânjesc mai degrabă după gelozia semenilor lor decât după respectul acestora, motiv pentru care sfârşesc prin a se cupla cu partenere frumoase şi senzuale, iar nu cu partenere cultivate şi spirituale, trecute de prima tinereţe.

În paralel cu tribulaţiile lui Roderick Blank, este schiţată şi povestea lui Death Nell (Winona Ryder), o feministă ridicată la rang de simbol al luptei împotriva tiraniei sexului opus, care îşi foloseşte cunoştinţele de chimie pentru a băga în comă bărbaţii ce se fac vinovaţi de infracţiuni sexuale sau comportamente sexuale deviante. 

Evident că Death Nell, pe numele ei real Gillian De Raisx, este ultimul nume de pe lista lui Roderick Blank, aşa că acesta se panichează şi se autoconvinge că întâlnirea cu femeia enigmatică şi tulburată psihic, cu înfăţişare goth şi cu o pasiune maladivă pentru versuri sumbre, va însemna moartea lui. Prima lui reacţie este să se baricadeze în casă pentru a evita confruntarea cu femeia fatală al cărei nume derivă de la criminalul în serie francez Gilles De Rais, un nobil care tortura şi omora copii de ţărani. Apoi Rod decide să vină în întâmpinarea lucrurilor care oricum nu pot fi evitate, îmbracă cel mai elegant costum din garderobă, se ferchezuieşte şi se prezintă la întâlnirea cu destinul.

Iar dacă vă imaginaţi că eroul nostru va plăti cu viaţa sau măcar cu o comă profundă comportamentul frivol, superficialitatea şi umilinţa miresei părăsite (aproape) în faţa altarului, think again! Rod şi Death Nell se înţeleg de minune de la primul contact deoarece el este un ascultător capabil de empatie şi are talentul de a le face pe femei să-şi deschidă inima în faţa lui, aşa că cei doi pleacă la hotel cu gândul de a se sinucide împreună şi sfârşesc prin a se hârjoni prin aşternuturi, a-şi pune pirostriile şi a deveni părinţi.

Vă vine să credeţi sau nu, Rod este un tip sensibil şi bine intenţionat, care îşi aminteşte întotdeauna de Valentine's Day, remarcă noile coafuri ale femeilor şi găseşte cuvintele potrivite pentru a face un compliment, neavând în el niciun dram de maliţiozitate, aşa că este greu să nu-l simpatizezi chiar dacă schimbă partenerele ca pe şosete, atingând numărul 101 într-un singur an. În plus, există o doză de moralitate în aparenta lui imoralitate de vreme ce nimic nu l-ar fi împiedicat să se însoare cu Fiona şi să o înşele ulterior cu 71 de femei şi un bărbat, preferând în schimb să anuleze nunta fiindcă, în adâncul inimii lui, mariajul şi fidelitatea merg mână în mână.

Păcat de finalul dulceag şi de unele întâmplări trase de păr fiindcă prestaţiile actorilor Simon Baker, Winona Ryder şi Mindy Cohn au fost decente, muzica a fost agreabilă, nu-mi amintesc să fi remarcat în altă comedie ideea pe care s-a întemeiat scenariul şi am apreciat faptul că multiplele secvenţe de sex nu au presupus mai multă vulgaritate decât era necesar pentru a exemplifica comportamentul scandalos al unui afemeiat inveterat. Practic, pentru un film despre sexualitate, "Sex and Death 101" îl prezintă pe Simon Baker doar la bustul gol şi pe Jessica Kiper, Pollyanna McIntosh şi Natassia Malthe doar topless, numai Sophie Monk ajungând să se dezbrace complet, într-o scenă care nici măcar nu implică un contact sexual.


Surse imagini:  http://getfilm.co.uk
                           http://cinema-series.orange.fr
                           http://www.filmweb.pl
                           http://www.cinemotions.com