Parlez-vous français, Monsieur Baker?

"Some people have suggested that maybe Jane is Red John and he's just a sort of psychopathic narcissist. Which is kind of a good idea, fun to play. But that's not the case"  -  Simon Baker

Nu este dificil să remarci că, de fiecare dată când este întrebat dacă este pe deplin satisfăcut de alegerea şerifului Thomas McAllister pentru rolul criminalului în serie care l-a bulversat psihic pe Patrick Jane pe parcursul a 10 ani de calvar, Simon Baker îşi aţinteşte privirea în tavan sau în podea şi lasă pauze lungi între cuvinte, ca şi cum ar căuta un răspuns care să-i reflecte cu onestitate punctul de vedere fără să-l vâre în belele, generând vreo situaţie tensionată între el, ceilalţi producători ai serialului "The Mentalist" şi directorii reţelei de televiziune CBS. Deşi nu există şanse să sufăr de singurătate de această parte a baricadei, întrucât fanii pe care i-a scandalizat finalizarea defectuoasă a cazului Red John continuă să reprezinte o majoritate zdrobitoare, îmi creează o senzaţie de confort să ştiu că actorul australian, pe a cărui opinie pun preţ când vine vorba despre validarea sau invalidarea unor decizii referitoare la procesul de creaţie, face parte din tabăra noastră, chiar dacă nu îşi permite luxul de a recunoaşte că scenariştii au comis o eroare de judecată ce ar fi putut fi evitată.       

Exceptând interviul pe care i l-a acordat lui Michael Logan imediat după difuzarea episodului "Red John", atunci când Mister Baker a plasat un răspuns care avea doar o legătură tangenţială cu întrebarea incomodă adresată de către jurnalistul de la TV Guide, ferindu-se să critice viziunea lui Bruno Heller şi limitându-se să confirme că i-a fost pe plac modul în care personajul lui îşi sugrumă rivalul cu propria mână în loc să-i curme viaţa cu pistolul, justificarea pe care o oferă în mod obişnuit starul de la Antipozi este aceea că aşteptările fanilor erau imposibil de egalat, indiferent cărui suspect de pe lista lui Jane i s-ar fi încredinţat rolul negativ, din pricina dimensiunii mitice pe care o dobândise antieroul în cei 5 ani şi jumătate în care scenariştii îl conturaseră ca pe un geniu ce acţiona din umbră.    

Nu de puţine ori am citit că Simon Baker, care îndeplineşte inclusiv atribuţii de producător începând din sezonul 3 şi căruia i se acordă în mod sporadic privilegiul de a regiza unele dintre cele mai captivante episoade, are un cuvânt de spus atât în ceea ce priveşte soarta obiectelor de care personajul lui este legat afectiv (ceaşca de ceai, canapeaua, automobilul de colecţie), cât şi în ceea ce priveşte reacţiile lui Patrick Jane (scena intimă a uciderii lui Red John la marginea unui parc, pe malul lacului, într-o zonă izolată), însă sunt convinsă că nu i s-a cerut părerea când s-a stabilit identitatea nemesisului mentalistului fiindcă din vocea actorului răzbate o subtilă iritare ori de câte ori afirmă că nu era misiunea lui să ia o astfel de hotărâre crucială. 

Fiind martor la observaţiile preponderent negative care s-au abătut asupra lui Bruno Heller după ce l-a distribuit pe Xander Berkeley în rolul lui Red John, în condiţiile în care şeriful din Napa Valley era un personaj obscur de a cărui existenţă mulţi telespectatori uitaseră complet până la episodul "Wedding in Red" din sezonul 6, bănuiesc că Simon ar avea mai degrabă motive să se simtă uşurat că nu a contribuit la o decizie ce a aruncat în aer internetul (şi nu în sensul bun al cuvântului), fiind scutit de responsabilitatea de a plăti oalele sparte şi menţinându-şi capitalul de simpatie şi încredere de care se bucură în rândul fanilor.   

Înţeleg fascinaţia pe care a exercitat-o Red John nu numai asupra celor care au urmărit derularea evenimentelor din "The Mentalist" pe ecranele televizoarelor sau computerelor personale, ci şi asupra actorilor implicaţi în mod direct în realizarea serialului, motiv pentru care nu sunt nici încântată, dar nici oripilată de dorinţa lui Simon de a-l fi interpretat el însuşi pe acest geniu al răului, un personaj la fel de misterios şi complex ca şi Patrick Jane, care i-ar fi oferit prilejul de a culege toată smântâna de deasupra laptelui şi de a nu lăsa niciunui alt coleg de pe platourile de filmare vreo şansă cât de mică să strălucească. 

Chiar dacă ignorăm dezvăluirile că vocea lui Red John de la telefon i-a aparţinut lui Simon Baker şi că acesta a jucat un dublu rol în episodul "Red Sky in the Morning" din sezonul 2, în secvenţa în care un Red John mascat îl salvează de la moarte pe un Jane legat de scaun şi îi recită la ureche versuri din poezia "The Tiger" a lui William Blake, este clar că Red John sălăşuieşte într-un cotlon al minţii consultantului CBI şi este un os important în scheletul fiinţei lui interioare, aşa că vedeta australiană se poate consola oricând cu ideea că chiar a întruchipat ambele personaje.    

Eu am fost încredinţată din primul moment că Bruno Heller nu va merge pe varianta potrivit căreia Patrick Jane ar suferi de dedublare de personalitate şi ar comite atrocităţi care i-ar stupefia pe singurii lui prieteni din Biroul de Investigaţii al Californiei, principalul meu argument fiind acela că eroul iubeşte prea mult copiii pentru a fi un monstru care ar merita să fie prăjit pe scaunul electric ori un lunatic care ar trebui vârât în cămaşă de forţă şi încuiat într-un ospiciu. Tocmai pentru că este dulce şi blajin în viaţa reală, iar chipul lui inundat de lumină şi zâmbet te trimite cu gândul la un personaj angelic, Simon Baker exultă când primeşte un rol de drăcuşor precum cel din serialul "Smith" sau cele din thrillerele "Not Forgotten" şi "The Lodger", fiind 100% sigură că ar fi scos la capăt sarcina de a-l întruchipa pe dezumanizatul şi sceleratul Red John mult mai bine decât a făcut-o Xander Berkeley.

Însă nu ar fi avut logică ca un bărbat atât de carismatic şi atrăgător precum Patrick Jane, pe care potenţialele partenere l-ar fi urmat oriunde de bunăvoie şi căruia nu i-ar fi opus rezistenţă nici măcar de formă, să dezvolte genul de comportament sexual deviant pe care îl manifestă în general bărbaţii ignoraţi sau respinşi de către femei ori abuzaţi de către rude de sex feminin în copilărie. Jane este capabil de crimă în situaţii-limită în care propria viaţă sau viaţa unei persoane dragi depinde de intervenţia lui promptă, trimiţând ce-i drept pe lumea cealaltă nu mai puţin de patru oameni, cu toţii infractori cinici şi sfidători care şi-o căutau cu lumânarea, însă nu mi se pare că ar corespunde profilului psihologic al violatorului care maltratează şi înjunghie femei din plăcere.  

Cele două idei pe care le-am dezbătut pe larg în paragrafele de mai sus reprezintă substanţa conversaţiei pe care Simon Baker a purtat-o în ianuarie 2014, într-un studiou din Los Angeles, cu jurnalistul Franck Ragaine, corespondentul din SUA al revistei franceze Télé Star, iar dacă vreţi să-l vedeţi pe actorul nostru preferat sforţându-se să pronunţe câteva cuvinte în limba interlocutorului său, vă invit să vizionaţi materialul video din finalul articolului.
        
        

Franck Ragaine: Aşadar, lista s-a restrâns la şapte suspecţi. În ce măsură poate fiecare dintre aceşti tipi să fie Red John?

Simon Baker: Ei bine, nu sunt sigur. Vom descoperi. Dar ideea este că acum, având o listă cu şapte suspecţi, cel puţin oferim publicului ceva tangibil pe care să se bazeze. Iar de acolo nu mai este decât un proces de eliminare.

Franck Ragaine: Care a fost comentariul, venit din partea unui fan sau din partea altcuiva, pe care l-aţi auzit despre Red John şi care v-a intrigat cel mai mult?

Simon Baker: Cel mai şocant comentariu pe care l-am auzit este acela că ar fi posibil ca Lisbon să fie Red John. Ştiu că toată lumea are teorii diferite cu privire la identitatea lui Red John, iar unii oameni au sugerat chiar că există posibilitatea ca Jane să fie Red John şi să se dovedească a fi doar un psihopat narcisist. Ceea ce ar fi fost o idee bună şi distractiv de interpretat, însă nu este cazul.



Franck Ragaine: Owain Yeoman şi Amanda Righetti vor pleca destul de curând din distribuţie în decursul sezonului 6. Ce părere aveţi despre asta?

Simon Baker: Este ciudat şi trist. Acum vorbim despre sezonul 6? Sunt confuz. Deci telespectatorii din Franţa ştiu despre asta.



Franck Ragaine: Este în regulă fiindcă publicul francez este la curent cu această informaţie. Îmi dau seama că întrebarea mea generează confuzie.

Simon Baker: Ştiţi, mulţi dintre fani urmăresc oricum serialul pe Bit Torrent, ceea ce este agasant şi nu prea grozav din cauza încălcării drepturilor de copyright. Reprezintă piraterie şi toate acele lucruri. Aici ne aflăm într-un decor pe care publicul francez îl va descoperi peste câteva episoade. Owain şi Amanda încă filmează la serial. Noi suntem în sezonul 6 şi am ajuns la episodul 12 în momentul actual. Aşadar, ei nu vor pleca imediat. Dar simpla idee a plecării lor generează un sentiment bizar deoarece formăm cu toţii o familie de aproape 6 ani, 5 ani şi jumătate mai exact. Da, este un sentiment ciudat. Avem alţi actori care vin. Constituie o gură de aer proaspăt pentru serial şi în acelaşi timp este trist şi nostalgic.

Sursă imagine: http://www.cbs.com

Franck Ragaine: Oamenii din Statele Unite ale Americii ştiu deja cine este Red John. Cei din alte ţări au aflat de pe internet. Dumneavoastră sunteţi mulţumit de personajul ales?

Simon Baker: Decizia referitoare la cine este şi cine nu este Red John nu cade în sarcina mea. Vreau să spun că, în opinia mea, personajul Red John reprezintă ceva puternic şi important în interiorul fiinţei lui Patrick Jane. Nu contează neapărat cine este, contează mai mult să-l găsească. Se ţese o mitologie în jurul acestui personaj diabolic, care este cel mai mare duşman al lui Jane şi care se joacă în mod constant cu mintea acestuia de cinci sezoane şi jumătate încoace. În esenţă, va exista întotdeauna un grad de dezamăgire fiindcă Red John este doar un om. Aşadar, nu m-am concentrat niciodată cu adevărat pe identitatea lui Red John, ci m-am concentrat mereu pe ceea ce se întâmplă când Jane ajunge faţă în faţă cu Red John.



Franck Ragaine: Care a fost pentru dumneavoastră cel mai neaşteptat moment din anul 2013 pe care ni-l puteţi împărtăşi? Poate fi din sfera profesională sau din sfera personală.

Simon Baker: Cel mai neaşteptat moment din 2013? Sper să îmi vină ceva în minte. Dacă vă vine vreo idee, anunţaţi-mă şi pe mine! Ştiţi, sunt atât de multe momente ... Nu vă pot relata unul anume.   

Franck Ragaine: Nu este nicio problemă. Dar acum trebuie să vorbiţi în limba franceză. Puteţi să spuneţi "Bună ziua cititorilor revistei Télé Star"?

Simon Baker: Va trebui să-mi scrieţi pe o hârtie. Ce înseamnă O'Lecter?

Franck Ragaine: Lecteurs înseamnă cititori. Se scrie aux şi apoi lecteurs.

Simon Baker: OK. Bonjour aux lecteurs de Télé Star!

Franck Ragaine: Iată, este bine! Este perfect!

Simon Baker: Voilà!  Au revoir!

Sursă imagini: http://screencapped.net

Sursă material video: https://www.youtube.com