Şi-au mai rămas doar şapte suspecţi (Partea I)

După ce l-am urmat pas cu pas pe Patrick Jane, pe parcursul a 116 episoade, în odiseea ce ar fi trebuit să aibă ca finalitate capturarea criminalului în serie Red John, îngăduindu-i fermecătorului consultant al Biroului de Investigaţii al Californiei să se insinueze în casa şi în inima mea, am avut bizarul sentiment că mă despart de un prieten drag când s-a tras cortina peste sezonul cu numărul 5. 

Târziu în noapte, cu mintea colcăind de speculaţii şi ipoteze care mai de care mai fanteziste cu privire la identitatea lui Red John, într-o stare de agitaţie intelectuală incompatibilă cu somnul, am decis că pasiunea pe care am pus-o în "The Mentalist" în cele aproape 4.900 de minute de vizionare şi simpatia fără echivoc pe care o resimt faţă de actorul Simon Baker justifică deschiderea unui blog dedicat fanilor din România.

Impresia că cel de-al cincilea sezon al serialului a fost mai slab din punct de vedere calitativ decât precedentele a fost contrabalansată chiar de episodul final, pe care creatorul Bruno Heller l-a scris şi l-a finisat în cele mai mici detalii, în aşa fel încât telespectatorii fideli şi internauţii să aibă de muncă până în toamnă şi să îşi bată capul cu rezolvarea misterului, lansând mii de teorii legate de persoana lui Red John. 

Lăsând deoparte derapajele şi aberaţiile din mediul online, conform cărora inclusiv Patrick Jane sau Teresa Lisbon ar putea fi descreieratul asasin ce a măcelărit familia primului şi alte 30 de victime, ne vom concentra în prima fază pe cele şapte nume de pe lista restrânsă de suspecţi a detectivului nostru favorit.


1. Bret Stiles (Malcolm McDowell)

Carismaticul fondator şi lider al cultului religios Visualize are o multitudine de atribute ce îl îndreptăţesc să aspire la titlul de "cel mai dificil de prins criminal fictiv al Americii", însă nu pare să corespundă din punct de vedere al vârstei cu profilul lui Red John. Rosalind Harker, roşcata oarbă care interpretează la pian arii de Bach şi care a avut o relaţie intimă cu enigmaticul Roy Tagliafero, un alter ego al lui Red John, sugerează că amantul ei era un bărbat mai tânăr, cel mai probabil cam de vârsta lui Patrick Jane, în vreme ce Bret Stiles face parte în mod evident dintr-o altă generaţie. 

Din orice unghi am analiza, Bret Stiles nu are nicio şansă să se transforme într-un personaj pozitiv, mai ales că avem tendinţa să privim ponciş la aşa-zişii guru şi îndrumători spirituali, care nu fac altceva decât să spele pe creier mase de oameni uşor de manipulat şi să acumuleze averi impresionante prin fraudă şi evaziune fiscală. Este evident că Stiles este responsabil de plantarea unei bombe în casa unui magnat media care ameninţă să divulge afacerile ilicite ale sectei pe care el o păstoreşte, precum şi de persecutarea foştilor membri ai Visualize pentru a-i determina pe aceştia să ascundă sub preş secretele ruşinoase ale bisericii sale. 

Are mormane de bani, conexiuni politice la nivel înalt şi influenţă în cercurile elitiste, ceea ce îl califică ca posibil Red John, iar într-o eră în care informaţia reprezintă o putere în sine, Stiles pare atotştiutor, este precum ochiul bulbucat de pe faţada sediului său din Davis - California. Problema este că Bret Stiles preferă să îi lase pe alţii să-i execute treburile murdare, în loc să îşi păteze propriile mâini, singurele două crime directe de care este bănuit fiind săvârşite cu trei decenii în urmă, într-un mod elegant, ceea ce le-a făcut să fie catalogate drept accidente sau sinucideri, în vreme ce Red John este adeptul unui mod de operare diferit, care implică tortură, viol şi violenţă extremă.

Viclean ca o vulpe, Stiles se laudă că ştie mai mult decât şi-ar imagina vreodată Jane sau Red John, iar faptul că deţine informaţii corecte despre Rosalind Harker şi despre locaţia în care Red John o ţine captivă pe Kristina Frye vine în sprijinul afirmaţiilor lui. Bret Stiles intuieşte că Grace Van Pelt este o pradă facilă din cauza credulităţii ei şi face o tentativă de a o racola pe aceasta în Visualize, deşi suntem lăsaţi să credem că deja are oameni infiltraţi în CBI şi FBI, ceea ce ar explica de ce reuşeşte fără prea multă bătaie de cap să-i facă pe plac lui Jane şi să o elibereze pe Lorelei Martins dintr-o închisoare federală de maximă siguranţă, o acţiune curajoasă pe care consultantul CBI nu ar fi avut mijloacele de a o îndeplini singur.

La prima lor întâlnire faţă în faţă, Jane îl caracterizează pe Stiles drept un şarlatan şi un mare mincinos, iar acesta îi dă replica că înţelege de ce se joacă Red John cu el de-a şoarecele şi pisica, fiind un adversar onorabil pentru inteligentul criminal în serie. Să înţelegem de aici că liderul Visualize îl consideră pe Jane sub nivelul intelectual al lui Red John, fiind un rival onorabil cu care să-ţi încrucişezi temporar spada, eventual pentru a alunga plictiseala, dar ştiind în acelaşi timp că nu te va putea învinge niciodată la un joc pe care tu îl stăpâneşte la perfecţie? Tot Stiles este cel care punctează faptul că relaţia dintre Patrick Jane şi Red John, deşi disfuncţională, este una de iubire - ură, gelozia fiind motorul acţiunilor criminalului în serie, care elimină din peisaj toate femeile faţă de care detectivul CBI-ului are anumite sentimente. 

Din punctul meu de vedere, fraza care îl defineşte pe Bret Stiles este: "Crezi că sunt atât de idiot încât să fiu prins cu sânge pe mâini?", care poate fi interpretată fie ca o dovadă a faptului că nu comite crime decât prin interpuşi pe care îi manipulează, ceea ce îl descalifică ca Red John, fie că este suficient de abil încât să nu fie niciodată prins în flagrant delict. În tot cazul, Stiles are forţa intelectuală de a se juca cu minţile adepţilor lui din Visualize şi de a-i împinge pe aceştia la gesturi extreme, fiind venerat ca un Buddha al zilelor noastre, cam în acelaşi mod în care Red John este idolatrizat de complicii ce nu se dau în lături de la nicio atrocitate comisă în numele lui, după care se sinucid ca nişte kamikaze, cu zâmbetul pe buze.


2. Gale Bertram (Michael Gaston)

Directorul CBI nu dispune de o avere fabuloasă precum Bret Stiles, însă nu stă deloc rău la capitolul influenţă şi relaţii sus puse, jucând poker cu senatori, judecători sau agenţi FBI şi fiind exclusiv centrat pe carieră şi pe ascensiunea lui în ierarhia politică. 

Obsedat de propria imagine şi de păstrarea aparenţelor, Bertram rămâne un sfinx fără sentimente umane, fiind dispus să îşi sacrifice subalternii cei mai valoroşi dacă interesele lui de moment o cer. Să nu uităm că îi pretinde procurorului-adjunct Ardiles să obţină o condamnare la închisoare pe viaţă pentru Patrick Jane, că este vizibil dezamăgit atunci când consultantul lui câştigă procesul şi este declarat nevinovat de către juriu la toate capetele de acuzare şi că îi sugerează Teresei Lisbon să nu se grăbească cu recuperarea medicală fiindcă este suspendată şi nu are şanse să îşi reia funcţia din CBI.

Gale Bertram este la un pas să distrugă cea mai eficientă echipă de investigatori a CBI-ului dintr-un orgoliu personal, călcând peste cadavre pentru a-şi satisface spiritul vindicativ şi ranchiuna, iritat fiind de faptul că Jane, Lisbon, Cho, Rigsby şi Van Pelt, uniţi în insubordonarea lor, au avut tupeul de a-l suspecta pe el că ar fi faimosul criminal Red John sau măcar că ar avea lăgături dubioase cu acesta. La primul contact cu Patrick Jane, Bertram îl numeşte pe acesta "băiatul minune al CBI-ului", în vreme ce Jane îl caracterizează faţă de Lisbon ca fiind un "idiot", preocupat numai să dea bine pe sticla televizoarelor şi să fie în centrul atenţiei cu ajutorul mass-mediei. 

Suspiciunile planează asupra lui Gale Bertram fiindcă directorul CBI recită versuri din William Blake, la fel ca Red John, însă şi J.J. LaRoche sau Kimball Cho sunt familiarizaţi cu poezia lui Blake, aşa că ar putea fi numai dovada unei culturi bogate, nu neapărat proba incontestabilă că Bertram ar fi una şi aceeaşi persoană cu infamul Red John. 

Oricum ar sta situaţia, se ştie clar că Bertram l-a informat pe LaRoche despre relaţia extraconjugală a fostei directoare Madeleine Hightower cu un poliţist de autostradă ucis de complicele lui Red John, punând-o într-o lumină nefavorabilă pe Hightower şi ruinându-i acesteia cariera din cauza falsei acuzaţii că ea l-ar fi incendiat de viu pe Todd Johnson în sediul CBI .

Fiindcă excelentele capacităţi observaţionale de care dispune fac ca opinia lui Jane să aibă mai multă greutate decât a altora când vine vorba de "citirea" adevăratului caracter al unei persoane, amintim că Patrick afirmă despre Bertram că nu vrea să câştige, ci trebuie să câştige cu orice preţ, motiv pentru care este poziţionat în funcţia în care este. Tot Jane îi spune verde-n faţă şefului că îi place să presare indicii false, contextul în care are loc respectiva conversaţie fiind jocul săptămânal de poker la care participă Bertram şi Lisbon. 

Însă pokerul presupune nu numai noroc la cărţi, ci şi abilitatea de a-ţi disimula trăirile interioare şi de a-ţi controla gesturile, iar Bertram are nevoie de lecţii din partea lui Jane pentru a nu fi veşnic ironizat de judecătorul Manchester la masa de joc. Iar acest amănunt ne face să credem că Bertram este mai puţin isteţ decât Patrick şi un actor mult mai prost decât acesta, în vreme ce pe Red John tindem să-l percepem ca pe un geniu al răului, ca pe un maestru în arta disimulării aflat pe picior de egalitate cu Jane, dacă nu chiar cu o clasă peste acesta.

Partenerul de poker îl tachinează pe Bertram cu replica: "Pot să te citesc ca pe o carte pentru copii", fiind greu de presupus că Jane nu ar fi capabil să descifreze la rândul lui gândurile ce zboară prin mintea directorului CBI doar analizând gestica şi mimica acestuia. 

Modul de gândire al lui Bertram este cel mai bine ilustrat de replica: "Dacă găseşti pârghia potrivită, poţi mişca pământul", deci mai degrabă îl văd pe Gale Bertram ca pe o regină pe tabla de şah a puterii decât ca pe un asasin scelerat, care umblă ca un lunatic pe străzi pentru a-şi masacra victimele în stilul Jack the Ripper.


3. Raymond Haffner (Reed Diamond)

Unul dintre agenţii de elită ai Biroului de Investigaţii al Californiei, Ray Haffner este şeful unei echipe operative la fel ca şi Teresa Lisbon, fiind văzut de colegi ca un poliţist dur, dar care respectă cu stricteţe regulamentul şi nu se abate de la litera legii. 

A lucrat anterior în Divizia de Crimă Organizată a FBI-ului şi este forţat de Lisbon să admită că este membru al cultului Visualize, iar faptul că ştim deja că Red John a lucrat la o fermă deţinută de biserica lui Bret Stiles în urmă cu 25 de ani şi a pictat primul simbol însângerat pe faţada unui hambar în care au fost descoperite trei cadavre, nu este de natură să îl scoată pe Haffner de pe lista cu suspecţi viabili.

 Practic, dintre cele şapte nume prezente pe lista scurtă a lui Patrick Jane, numai Ray Haffner este dovedit ca fiind unul dintre "roboţii" care execută ordinele gurului Stiles şi face scut în jurul liderului spiritual atunci când este cazul, o parte din banii cu care intenţionează să-şi deschidă o afacere de securitate şi investigaţii pentru clienţi de top provenind din conturile Visualize. 

Primul contact direct cu Jane nu constituie o amintire fericită pentru Haffner, care este pe punctul de a fi concediat de Bertram din cauză că nu a fost capabil să îl controleze pe năbădăiosul consultant, ca să nu mai spunem că este făcut cu ou şi cu oţet de director din cauza intrigilor demne de un Iago ale lui Jane, care au ca rezultat palpabil dizolvarea întregii echipe a lui Haffner. Agentul vrea să anticipeze mişcările lui Jane pentru a le putea contracara şi încearcă să-l corupă pe Cho să-i vândă informaţii despre conspiraţiile consultantului, neezitând să recurgă la şantaj pentru a-i clarifica lui Cho opţiunile pe care le are. 

Eşuează însă lamentabil, la fel ca şi Bertram, în tentativa de a dinamita coeziunea grupului Lisbon, Jane, Cho, Rigsby şi Van Pelt. Ulterior, mai face o încercare de destabilizare, propunându-i lui Lisbon un post de conducere în firma lui şi un salariu de nerefuzat, dar se izbeşte de zidul loialităţii Teresei faţă de Patrick în special, dar şi faţă de profesia şi echipa ei în general. Haffner este cel care o avertizează pe Lisbon că va pierde pe mâna lui Jane şi va sfârşi blocată, cu agenţi lipsiţi de sare şi piper în genul lui Rigsby, într-o slujbă care nu îi va mai oferi nici satisfacţii, nici adrenalină: "Prinderea infractorilor este un joc pentru Jane şi el va renunţa într-o zi. Poate fiindcă îl prinde pe Red John, poate fiindcă se plictiseşte. Când se va întâmpla asta, vei fi pe cont propriu".

Apartenenţa la secta Visualize şi conexiunile pe care probabil le păstrează cu FBI-ul îndreaptă un deget acuzator în direcţia lui Ray Haffner, dar este el suficient de deştept pentru a intra în pielea lui Red John? Amintiţi-vă că Kimball Cho confirmă că Jane este mai inteligent decât el însuşi şi decât Haffner, iar Ray îi dă replica "You are probably right".

În mod normal, un sociopat cu un IQ mult peste medie cum este Red John ar găsi o mie de moduri de a-şi masca adevărata identitate şi de a-l trimite pe Jane după potcoave de cai morţi, însă sare în ochi simplitatea faptului că prenumele lui Haffner este Ray, iar Red John foloseşte uneori prenumele fictiv Roy, cel puţin când vine vorba să o seducă pe Rosalind Harker sau să o atragă în capcana morţii pe Miranda, sora lui Lorelei.  

Surse imagini:  http://www.poptower.com
                           http://www.iamnotastalker.com
                           http://www.beyondhollywood.com
                           http://www.razorfine.com