Guy Harrap versus Patrick Jane. Alt tip de personaj, acelaşi şarm

Îmi place la nebunie scenariul de la "The Mentalist" şi îmi flutură zâmbetul pe buze la fiecare replică acidă a lui Patrick Jane, deşi am vizionat de cel puţin trei ori primele sezoane şi ar trebui să fiu exasperată de lupta protagonistului cu demonii săi interiori. Ca să fiu sinceră, nu m-ar deranja dacă serialul ar primi zeci de sezoane noi din partea Warner Bros. Television, dacă saga Red John ar continua à la longue, dacă Jane nu ar ieşi învingător din confruntarea cu asasinul cameleonic ce îi face zile fripte sau dacă relaţia dintre Jane şi Lisbon nu ar trece niciodată de pragul camaraderiei şi flirtului fără implicaţii romantice.

La urma urmei, singurele lucruri care contează sunt calitatea indiscutabilă a episoadelor în care este abordat jocul de-a şoarecele şi pisica dintre detectiv şi criminalul în serie ce i-a decimat familia, precum şi existenţa unor personaje remarcabil construite, de care nu poţi să nu te ataşezi, mai ales că atât Jane şi Lisbon, cât şi Rigsby şi Van Pelt sunt marcaţi de traume familiale despre care evită să vorbească, dar care le-au influenţat decizia de a se înrola în slujba legii.

Fărâma de egoism din sufletul oricărui fan mă îndeamnă şi pe mine să-mi doresc să-l vad pe Simon Baker nonstop pe platourile de filmare, ca un robot care nu are nevoie de odihnă sau intimitate, iar dacă ar fi posibil ca australianul să schimbe pielea unui personaj cu pielea altui personaj fără nicio pauză, cu aceeaşi uşurinţă cu care îşi schimbă costumele de firmă în "The Mentalist", m-aş simţi probabil satisfăcută. Dar Simon este un om echilibrat şi raţional,  perfecţionist, dar nu workaholic, care nu permite ca serviciul să îi invadeze complet spaţiul personal, aşa că el nu uită importanţa timpului de calitate petrecut în sânul familiei.

Deşi aş vrea ca "The Mentalist" să nu se termine niciodată, iar Simon Baker şi Robin Tunney să filmeze sezonul 100 dintr-un azil de bătrâni (cum sugera cineva pe Facebook), recunosc că mi-ar plăcea ca talentul lui Simon să fie exploatat mai mult pe marele ecran în viitorul apropiat. Şi tocmai despre alternanţa rolurilor de televiziune cu rolurile de film, precum şi despre veritabilul cronofag "The Mentalist" vorbeşte actorul în vârstă de 44 de ani în interviul pe care l-a acordat în aprilie 2013, la Paris, site-ului Metronews.fr.

Metronews: Fiind starul unui serial de succes precum "The Mentalist", probabil că primiţi multe scenarii de film. De ce l-aţi ales pe cel de la "I Give It a Year"?

Simon Baker: Da, mi se propun multe filme. Cel mai dificil pentru mine este să găsesc un moment liber pentru a le turna. Aşa că profit de vacanţa de la "The Mentalist". Vinerea trecută am încheiat filmările la serial şi le voi relua peste două luni şi jumătate. Pe scurt, este complicat să găsesc un film al cărui program să se plieze pe programul meu, în aşa fel încât să-mi lase timp şi să călătoresc împreună cu familia mea. Cu alte cuvinte, să-mi trăiesc şi viaţa. În restul timpului lucrez la serial, între nouă şi zece luni pe an. Anul precedent am reuşit să fac "Margin Call", care a fost mult mai sobru. În cazul filmului "I Give It a Year", am considerat scenariul foarte amuzant fiindcă eu ador umorul englezesc, toate acele comedii în genul "Patru nunţi şi-o înmormântare". Visez să joc într-o astfel de comedie. "I Give It a Year" m-a atras din ce în ce mai mult deoarece abordează un tip de comportament foarte modern. În filmele de groază se pot găsi întotdeauna noi modalităţi de a ucide oameni. A reinventa modul în care te îndrăgosteşti este mult mai complicat. Când eram mai tânăr, eram un fan al cinematografiei lui Preston Sturges, care avea o manieră foarte sobră de a relata poveştile de dragoste. În "I Give It a Year" se vorbeşte mai puţin despre căsătorie şi mai mult despre preţul plătit pentru a întâlni adevărata dragoste.


Metronews: Chiar de la prima apariţie a lui Guy ne gândim imediat la Patrick Jane, personajul dumneavoastră din "The Mentalist". El este fermecător, bine îmbrăcat, locvace. Este cumva o aluzie?

Simon Baker: O mică aluzie. "I Give It a Year" este un film pe care publicul serialului "The Mentalist" l-ar putea aprecia. Ceea ce nu a fost cazul cu "Margin Call". Guy nu se inspiră în mod obligatoriu din Patrick Jane, însă are într-adevăr un şarm similar.


Metronews: Guy curtează o femeie care nu este disponibilă. Ce aţi face dumneavoastră în locul lui?

Simon Baker: La un moment dat personajul meu este destul de tragic. El crede că ea este disponibilă, după care descoperă că nu este şi se simte distrus. Dar trebuie să continue. În locul lui? Să spunem că eu mi-am găsit persoana potrivită în viaţa reală. Când este cazul, putem aprecia compania unor femei tinere şi seducătoare, fără să simţim nevoia imperioasă de a le cuceri. Eu întâlnesc femei frumoase, inteligente şi fascinante în permanenţă. Asta nu înseamnă că ele trebuie să fie ale mele (surâde).

Metronews: Titlul original al filmului este "Le dau doar un an". În Franţa, Frédéric Beigbeder a scris cartea "Dragostea durează trei ani". Din punctul dumneavoastră de vedere, există o dată începând cu care se poate spune dacă un cuplu va rezista?

Simon Baker: Cred că diferă de la un cuplu la altul. Dar cartea despre care îmi vorbiţi mă interesează. Autorul este filozof?


Metronews: Mai degrabă scriitor şi animator ...

Simon Baker: Deci un filozof de birou. Eu sunt de părere că euforia primelor zile poate dura la fel de bine 3 ani sau 30 de ani. Adevărul este că există întotdeauna urcuşuri şi coborâşuri. Există momente în viaţă când suntem implicaţi mai degrabă în partea de business a mariajului decât în partea romantică a acestuia. Dar asta se schimbă în permanenţă. Într-o zi ne privim cu ostilitate şi nu ne vorbim, iar în ziua următoare scânteia revine şi ne redescoperim unul pe altul. Eu sunt un optimist în această privinţă. Şi cred că trebuie să fii capabil să născoceşti provocări, acest lucru fiind valabil şi în cazul unui cuplu cu vechime.


Metronews: În calitate de australian, simţul britanic al umorului pe care îl are acest film vă place mai mult decât simţul american al umorului?

Simon Baker: Se spune că umorul american este adeseori prea exagerat (se gândeşte). Prea frivol. Umorul australian îşi are originea în cel britanic, din motive istorice evidente. La fel ca britanicii, australienii iubesc să râdă de ei înşişi, în vreme ce americanii preferă să râdă de alţii.

Metronews: Mi-aţi spus că aţi luat vacanţă de la "The Mentalist". Când vă veţi întoarce pe platourile de filmare ale serialului?

Simon Baker: În iulie. În momentul în care vă vorbesc, nu mă văd făcând un alt film în viitorul apropiat. Vreau doar să mă odihnesc.

Metronews: Următorul sezon din "The Mentalist" va fi şi ultimul?

Simon Baker: Nu ştiu. Unde aţi ajuns voi în Franţa? La sezonul 4? Noi tocmai am terminat sezonul 5 şi vom relua filmările cu sezonul 6 în iulie. Deci voi mai aveţi cel puţin două sezoane de descoperit. Poate chiar trei. Dar nu vă voi spune mai mult (râde).


Metronews: Prelungirea unui serial depinde de public, nu-i aşa?

Simon Baker: Depinde mult şi de actori, dacă ei vor să continue sau nu. Eu consider că lucrurile funcţionează mai bine atunci când ţi se spune că există un final.

Aţi prefera ca Simon să îşi încheie conturile cu serialul care i-a adus notorietatea şi să-l vedeţi mai des prin lungmetraje destinate marelui ecran ori sunteţi de părere că se va confunda toată cariera lui cu personajul Patrick Jane, whether he likes it or not?


Sursă text: http://www.metronews.fr

Surse imagini:  http://www.cineplex.com
                           http://hk-magazine.com
                           http://www.fanpop.com