Femeile speciale din viaţa lui Patrick Jane (Partea a II-a)

Atunci când recurg la sintagma "femei speciale" nu mă refer doar la reprezentantele sexului frumos de care Patrick Jane a fost îndrăgostit în trecut cu toată ardoarea tinereţii (Angela Ruskin) sau de care s-ar putea îndrăgosti mai puţin nebuneşte în viitor, cu condiţia să se detaşeze de tragedia ce i-a schimbat cursul vieţii şi să descuie uşa spre inima lui, asumându-şi riscul de a fi rănit din nou (Teresa Lisbon). 

Fie că i s-au strecurat insidios în pat şi i-au intrat pe sub piele contrar oricărei logici (Lorelei Martins), fie că l-au ajutat să treacă peste momentele de disperare în care a stat pe marginea prăpastiei şi a contemplat posibilitatea de a plonja în gol (Sophie Miller), fie că i-au oferit un strop de compasiune la momentul oportun şi i-au reconfirmat că este un om bun, în pofida propriului dezgust de sine (Kristina Frye), femeile au jucat întotdeauna un rol major în existenţa lui Jane şi l-au influenţat mai mult decât ar fi el vreodată dispus să recunoască. 

Despre incredibila poveste de dragoste dintre Patrick şi Angela, soţia torturată şi ucisă de Red John pentru ca el să înveţe lecţia că vanitatea este păcatul favorit al diavolului, am discutat pe larg în prima parte a acestui articol, iar acum a venit vremea să vorbim despre rodul acelei căsnicii damnate, Charlotte Anne, fetiţa cu bucle de aur, ochi azurii şi râs molipsitor, care cânta la pian împreună cu mama ei pentru a-i face pe plac unui tată care o adora.


2. Charlotte Anne Jane (Dove Cameron)

În al doilea episod al sezonului 5, "Devil's Cherry", obiceiul lui Jane de a invada bucătăriile oamenilor fără acordul proprietarilor şi de a-şi prepara cele mai diverse şi exotice tipuri de ceai găsite prin dulapurile altora nu rămâne fără urmări. Protagonistul ingerează o doză periculoasă de belladonna, devine victima unui lanţ de halucinaţii, leşină, are convulsii şi este transportat de urgenţă la spital pentru a i se face spălături gastrice. 

Halucinaţiile lui sunt atât de frumoase încât Jane ar prefera să nu se mai trezească niciodată la realitate şi să nu mai fie obligat să trăiască secundă după secundă cu sentimentul că a provocat involuntar moartea celor mai dragi fiinţe, în acel univers paralel idilic având ocazia de a interacţiona cu o versiune un pic maturizată a lui Charlotte Anne. Înconjurat de flori multicolore, arbori înverziţi, fluturi, iepuri cu ochi ireal de mari şi pitici de grădină, Patrick Jane dialoghează cu adolescenta rebelă, care i-a moştenit în mod evident nu numai trăsăturile fizice, ci şi pe cele caracterologice, fiind la fel de impertinentă, sarcastică, intuitivă şi sigură pe sine ca şi el, un amalgam de calităţi şi defecte care îl fac pe el atât de fascinant. 

Întrucât Charlotte Anne nu este altceva decât o viziune generată de mintea lui tulburată de aburii de belladonna, putem trage concluzia că toate replicile pline de miez ale fetei sunt de fapt propriile lui gânduri, iar atunci când fiica moartă îi spune că este timpul să renunţe la obsesia capturării lui Red John fiindcă pe ea şi pe mama ei nu le interesează deloc pedepsirea criminalului, înţelegem că Jane însuşi conştientizează cât de absurdă a fost această vânătoare ce i-a acaparat ultimii zece ani din viaţă.

Sursă material video:  http://www.youtube.com

În plus, Charlotte Anne are o reacţie pozitivă la adresa Teresei Lisbon, declară sus şi tare că este drăguţă şi că o place şi îşi întreabă tatăl dacă are o relaţie sexuală cu ea, sugerându-i că ar trebui să lase în urmă trecutul traumatizant şi să meargă mai departe alături de o femeie care este capabilă să-l înţeleagă şi să-l accepte exact aşa cum este, cinic şi imposibil de consolat. Nu vi se pare că, dintre toate femeile care gravitează în jurul lui Patrick în prezent, Teresa corespunde cel mai bine femeii ideale din profilul schiţat de el, acea persoană care îi cunoaşte latura întunecată şi tot îl iubeşte? "Ştie cineva cine eşti? Cine?", îl descoasă Charlotte Anne pe tatăl ei, iar răspunsul acestuia este firesc şi previzibil: "Da. Lisbon". Quod erat demonstrandum! 

Ne-am obişnuit să-i auzim pe cei doi membri ai echipei de elită a CBI-ului adresându-se unul altuia pe numele de familie, groaznic de impersonal pentru doi oameni care au sentimente reciproce atât de profunde, însă în acest episod Jane halucinează şi nu se controlează la fel de mult ca de obicei, aşa că lansează provocarea: "Teresa, poţi să-mi spui Patrick".

 3. Kristina Frye (Leslie Hope) 

Deşi nu a mai invitat o femeie la o întâlnire romantică de aproximativ zece ani, Patrick Jane nu şi-a pierdut nici şarmul şi nici manierele de gentleman, iar  Kristina Frye este norocoasa pe care o scoate în oraş la sugestia noii lui şefe, Madeleine Hightower, care surprinde între cei doi nişte priviri furişe ce o conving că se plac, deşi se înţeapă reciproc ori de câte ori au ocazia. Kristina pretinde că are viziuni şi oferă CBI-ului informaţii valoroase, pe care nu ar fi avut cum să le afle prin metode normale, iar Lisbon este încredinţată de capacităţile ei extrasenzoriale şi îl tachinează pe Jane că femeia pe care el o acuză de escrocherii elaborate ar putea pur şi simplu să aibă o intuiţie la fel de bună ca a lui.

Deşi relaţia lor începe cu stângul, Jane tratând-o cu neîncredere pe Kristina şi refuzând să colaboreze cu ea la un caz de crimă, sub pretextul că spiritista nu ar avea nicio putere paranormală, ci doar ar stoarce bani de la clientele credule în stilul în care a făcut-o el însuşi pe vremea când joaca preferată era citirea gândurilor celor vii şi comunicarea cu cei morţi, este evident că între ei doi există o conexiune şi că ar putea funcţiona bine într-un cuplu dacă şi-ar acorda o şansă.

Jane o ia peste picior pe Van Pelt când aceasta îşi exprimă credinţa în viaţa de apoi şi în abilităţile unor persoane de a intra în contact cu lumea de dincolo, dar este profund afectat şi emoţionat până la lacrimi în momentul în care Kristina îi spune că a comunicat cu soţia lui moartă şi îl asigură că micuţa Charlotte Anne nu s-a trezit din somn înainte de a fi ucisă de Red John. Practic, ea îi oferă răspuns la o întrebare ce l-a ţinut treaz nopţi de-a rândul şi se retrage cu discreţie din birou înainte ca bărbatul înfumurat, ce îşi ascunde sensibilitatea sub o mască de cinism şi aroganţă, să se frângă în două şi să plângă, retrăindu-şi drama la intensitate maximă.

Sursă material video:  http://www.youtube.com

Este unul din rarele momente în care Jane plânge, cu spatele întors spre lume şi spre camera de filmat, dar  Simon Baker este un actor expresiv şi convingător în scenele în care Patrick Jane clachează psihic şi se lasă pradă tristeţii, nu de puţine ori reuşind să mă facă să intru în atmosferă şi să sufăr împreună cu el de parcă şi mie mi s-ar fi întâmplat o nenorocire similară.

"Cred că te străduieşti să pari sigur pe tine şi arogant, dar în interior eşti tulburat de o profundă vinovăţie şi de un profund dezgust faţă de tine însuţi. Eşti mai mult decât instabil psihic", îi declară Kristina Frye lui Jane, o caracterizare care îl loveşte drept în plex pe consultantul CBI-ului fiindcă este cât se poate de fidelă. Jane nu oboseşte să repete că nu există spiritişti şi că el nu a avut niciodată vreun har special în afară de ochii lui cu raze X, care observă cele mai insignifiante detalii, dar Kristina îl contrazice şi îl asigură că nu are dubii cu privire la vocaţia lui de medium, doar că încă nu este pregătit să şi-o accepte şi să o folosească în folosul oamenilor.

În secvenţa în care serveşte cina la restaurant în compania Kristinei şi poartă cu ea o conversaţie relaxată, Patrick simte că o trădează pe Angela şi că nu are dreptul să aibă sentimente faţă de o altă femeie înainte de a încheia capitolul Red John. Se plimbă prin baie ca un leu în cuşcă, se spală pe mâini, mototoleşte spasmodic un şerveţel, îşi roteşte verigheta pe deget, oftează, îşi ascunde faţa în mâini şi este clar că dezinvoltura pe care o afişase cu doar câteva minute în urmă pe terasa localului nu era decât una dintre multele lui măşti.

Cea mai bună dovadă a faptului că Patrick simte afecţiune faţă de Kristina şi ar privi-o ca pe o potenţială iubită dacă circumstanţele ar fi diferite este aceea că Red John devine brusc interesat de persoana spiritistei, iar noi ştim deja că principala distracţie a criminalului este să le smulgă de lângă rivalul lui pe femeile pe care acesta chiar le simpatizează.

Este adevărat că spiritista săvârşeşte aceeaşi greşeală ca şi Jane şi îi transmite un mesaj lui Red John în timpul unei emisiuni de televiziune, dar i se adresează asasinului în serie cu respect, probabil de aceea fiind răpită de el, dar nu violată sau omorâtă precum alte victime. Agitaţia care îl cuprinde pe Jane când află despre mingea pe care Kristina i-a ridicat-o la fileu lui Red John şi, mai târziu, când constată că aceasta a fost răpită din propria casă, chiar de sub nasul lui Van Pelt, demonstrează o dată în plus că îi pasă de soarta ei şi nu ar dori să o vadă rănită.

Singurele gesturi romantice dintre Patrick şi Kristina sunt invitaţia în oraş şi un sărut cast pe obraz în faţa liftului din sediul CBI-ului, şansa de a mai fi vreodată împreună fiind spulberată în clipa în care Red John şi-a vârât coada. Deşi scapă din ghearele lui Red John fără nicio zgârietură, Kristina nu mai este decât o umbră fantomatică, prea zdruncinată psihic pentru a trăi printre oameni normali şi prea epuizată pentru a-l mai putea iubi pe Patrick sau pe orice alt bărbat.   


Surse imagini: http://www.spoilertv.com
                          http://www.spoilersguide.com
                          http://www.sat1.de
                          http://thementalist.wikia.com