Femeile speciale din viaţa lui Patrick Jane (Partea a III-a)

 

"Aţi experimentat vreodată o astfel de pierdere? O pierdere a dragostei? Nu există nimic mai important decât dragostea, nu-i aşa? Poate fi foarte greu atunci când iubirea dispare. Este ca o trădare, aproape ca un act de violenţă".

Cuvinte pe care  Patrick Jane le rosteşte cu o tristeţe meditativă, ştiind că este spionat de obiectivul unei camere de filmat şi de un reporter aflat în căutarea unei poveşti senzaţionale, care să-i lanseze cariera. Jane nu obişnuieşte să-şi deschidă sufletul nici măcar în faţa persoanelor care reuşesc să-i atingă o coardă sensibilă, însă scopul acestei mărturisiri este să-l constrângă pe un suspect să se autodemaşte şi să admită că a săvârşit o crimă pasională. După ce finalizează cazul şi i-l predă Teresei Lisbon pe infractorul încătuşat, consultantul CBI-ului nu uită să recupereze de la cameraman materialul video al cărui protagonist a fost chiar el, semn că respectiva confesiune conţine un sâmbure de adevăr şi-i dezvăluie zbuciumul lăuntric pe care îl ţine departe de ochii curioşilor de mai mult de zece ani.

În viaţa lui Patrick Jane a existat o perioadă de graţie în care s-a simţit invincibil şi mângâiat pe creştet de mâna destinului. Când se aprindeau luminile reflectoarelor în studiourile de televiziune şi izbucneau ropotele de aplauze ale spectatorilor, lui Patrick îi plăcea să se joace cu minţile celorlalţi asemenea unui Demiurg pus pe şotii, exploatând slăbiciunile umane şi obţinând avantaje materiale de pe urma clienţilor creduli, pe care se prefăcea a-i pune în contact cu rudele decedate. Iar când se întorcea seara în căminul primitor, învăluit în acordurile muzicii interpretate la pian, era întâmpinat de râsetele zglobii ale micuţei Charlotte Anne şi deja îţi puteai imagina braţele iubitoarei Angela încolăcindu-se în jurul gâtului lui. 

Nechinuit de dileme morale, convins că totul i se cuvine şi că va pluti în continuare pe suprafaţa limpede a fericirii, Patrick a fost izbit de un val şi îngropat brusc în adâncuri. A trecut pragul propriei case, a îndepărtat din drum tricicleta fetiţei, a urcat treptele spre etaj cu un zâmbet radios întipărit pe chip şi i-a căzut privirea pe un bileţel lipit de către Red John pe uşa dormitorului matrimonial. Surâsul i s-a stins treptat, mâna a ezitat pe clanţa uşii care îl despărţea de tabloul însângerat ce avea să-i bântuie nopţile albe ani de-a rândul, în pupilele dilatate i s-a reflectat groaza şi mediumul îmbrăcat în costume lucitoare a ştiut cu certitudine că a pierdut dragostea. Beznă totală ...

Şi exact acesta este momentul de răscruce în care drumul lui Patrick Jane se intersectează cu cel al Sophiei Miller, medicul psihiatru care i-a deschis o fereastră atunci când soarta i-a trântit uşa în nas, l-a încurajat să spargă zidurile de tăcere cu care se înconjurase şi l-a consiliat să găsească o motivaţie suficient de puternică încât să revină în societate, chiar dacă avea să rămână mereu un singuratic inadaptat, a cărui familie este reprezentată de colegii din Biroul de Investigaţii al Californiei.


4. Sophie Miller (Elisabeth Röhm)

                                                        
În episodul "Red Brick and Ivy" din sezonul 1, consultantul CBI primeşte un telefon care îl afectează fiindcă îi aminteşte de o perioadă tulbure din trecutul lui, despre care nu a discutat nici măcar cu Teresa Lisbon şi de care se ruşinează, deşi este conştient că maladiile fizice sau psihice nu ar trebui să constituie subiect de bârfă sau zeflemea pentru nimeni. La celălalt capăt al firului se află Sophie Miller, psihiatra care l-a tratat în ospiciul în care l-a aruncat depresia gravă generată de asasinarea nevestei şi fiicei lui de către Red John, dar şi femeia care i-a oferit afecţiune şi o mică doză de speranţă într-un moment în care întorsese spatele lumii şi se lăsase doborât de suferinţă şi de sentimentul culpabilităţii. 

Sophie este implicată acum într-un proiect de cercetare la Institutul Stutzer, face teste pe cimpanzei şi este suspectată de otrăvirea lui Alex Nelson, fostul soţ pe care l-a hărţuit şi agresat de câteva ori după divorţ fiindcă, aşa cum remarcă Lisbon, cei doi sunt în continuare obsedaţi unul de altul într-un mod violent. Toate indiciile descoperite de investigatori îi sunt potrivnice fostei doamne Nelson, dar Jane are încredere în Sophie şi refuză să creadă că femeia care l-a pus pe picioare şi l-a smuls din ghearele depresiei s-ar fi putut lăsa orbită de pasiune în aşa mare măsură încât să se transforme într-o criminală.

Jane admite că Sophie Miller i-a salvat viaţa şi ar fi dispus să fenteze legea pentru a o răsplăti, însă este un bărbat orgolios şi detestă să fie minţit sau manipulat, motiv pentru care se înfurie atunci când are impresia falsă că psihiatra se foloseşte de influenţa lui în CBI pentru a nu fi acuzată de omor.

 Sursă material video:  http://www.youtube.com

Thanks to chiquitapr25 for this video!

"Sunt atrasă de bărbaţi dominatori, dar traumatizaţi şi indisponibili emoţional", îi declară Sophie lui Patrick, ceea ce echivalează cu o recunoaştere a sentimentelor pe care le are faţă de el, psihiatra mărturisind că a apelat la serviciile lui profesionale în parte fiindcă îi cunoştea excelenta reputaţie de detectiv şi în parte fiindcă voia pur şi simplu să-l revadă. Prin mintea lui Patrick se derulează fragmente înceţoşate de amintiri legate de lunile petrecute în acel spital de boli nervoase, glasul Sophiei călăuzindu-l spre lumina de afară, în timp ce el străbate coridorul de întuneric clădit de demonii interiori ce se hrănesc cu propria-i durere.

Scena în care Patrick se desparte de Sophie este încărcată de emoţie, fiind clar că între cei doi există sentimente ce exced relaţia pacient - medic, palma lui alunecând uşor de-a lungul braţului ei, într-o mângâiere ce nu are legătură doar cu recunoştinţa, după care bărbatul se întoarce din prag şi o priveşte lung pe specialista competentă şi frumoasă datorită căreia el părăseşte ospiciul parţial vindecat. Pentru o clipă Patrick şi Sophie se privesc cu intensitate în ochi, frunţile lor aproape că se ating şi ai senzaţia că se vor săruta, dar acest lucru nu se întâmplă decât mult mai târziu, după ce consultantul CBI îl demască pe adevăratul criminal al lui Alex Nelson şi o absolvă de vină pe fosta soţie a victimei. 

Nu vă imaginaţi însă vreun sărut pătimaş între Simon Baker şi superba germancă Elisabeth Röhm, ci doar un sărut inocent pe obraz, pe o bancă din campusul Universităţii Leyland. Deşi nu pierde prilejul de a-şi tachina partenerul cu replica "Jane kissed a girl", Teresa Lisbon intuieşte că acesta este trist şi că nu i-a fost tocmai uşor să o lase pe Sophie să iasă din viaţa lui pentru a doua oară, aşa că îi propune să-şi facă de cap la volanul maşinii ei, deşi detestă modul imprudent în care conduce el.  

           Sursă material video:  http://www.youtube.com         

5.  Lorelei Martins  (Emmanuelle Chriqui)

În cazul în care vă întrebaţi de ce nu se regăseşte numele lui Lorelei Martins pe lista femeilor ce au avut o înrâurire deosebită asupra vieţii lui Patrick Jane, dat fiind faptul că ea a fost unica parteneră de sex de când acesta şi-a pierdut soţia în circumstanţe atât de tragice (dacă se poate numi parteneră de sex o tânără cu care personajul nu a împărţit patul decât o singură noapte), motivul este cât se poate de simplu: detaliile complete ale relaţiei lui Patrick Jane cu Lorelei Martins au fost deja prezentate pe larg într-un articol special mai vechi pe care îl puteţi citi aici.  

Surse imagini:  http://studentmamacook.wordpress.com
                           http://paintitredjane.tumblr.com