L-am aşteptat şi a sosit! The Desert Rose, noul episod din The Mentalist
Posted in Chris Long, Recenzie serial, Simon Baker, Spoilere, The Mentalist
Există voci care pretind că sezonul 5 al serialului "În mintea criminalului" ar fi mai valoros decât precedentele tocmai datorită faptului că Patrick Jane renunţă la ironia fină, nota de umor ireverenţios şi comportamentul pe alocuri infantil (toate reprezentând o marcă înregistrată) şi se dedică cu atâta asiduitate cazului Red John încât sfârşeşte prin a-şi explora latura întunecată şi a deranja demonii ce dormitau prin cotloanele minţii. Nici urmă de sclipire jucăuşă în ochii personajului principal, nici urmă de grimase şi mormăieli adorabile, nici urmă de zâmbete cu gura până la urechi, nici urmă de naturaleţe în gesturi. În majoritatea timpului, avem parte de o mină serioasă, o încruntare ce-i adânceşte cuta verticală dintre sprâncene, pupile dilatate din cauza concentrării şi o atitudine morocănoasă prin care o ţine la distanţă inclusiv pe Teresa Lisbon.
Izolat în mansarda prăfuită din sediul CBI-ului şi îngropat sub hârtiile ce compun stufosul dosar Red John, Jane forţează limitele propriei memorii în tentativa de a identifica toţi bărbaţii cărora le-a strâns mâna în ultimii zece ani şi care s-ar fi putut afla la toate scenele crimelor lui Red John, fiecare rotiţă din angrenajul creierului său învârtindu-se la turaţie maximă. Rodul zilelor şi nopţilor în care Jane uită să pună capul pe pernă este lista cu cele şapte nume de suspecţi, însă protagonistul nu are vreme să tragă aer în piept şi să se felicite pentru impresionantul exerciţiu de inteligenţă întrucât rivalul îi aplică o lovitură de graţie care îl descumpăneşte.
Am spus-o şi o repet, în opinia mea sezonul 5 a fost inferior sezoanelor 2, 3 şi 4 deoarece a pus în umbră tocmai trăsăturile de personalitate care îl fac pe Patrick Jane atât de magnetic, chiar şi obişnuitele investigaţii conduse de Teresa Lisbon fiind mai puţin captivante decât în trecut. Deşi a avut de suferit la capitolul divertisment, trebuie să admit că al cincilea sezon a câştigat la capitolele intensitate şi dramatism, iar ultimul episod a fost un veritabil giuvaier, probabil cel mai bun dintre cele 116 episoade pe care le-a însumat până în această toamnă show-ul de televiziune "The Mentalist".
După cum ne-au promis Bruno Heller şi Simon Baker, episoadele din sezonul 6 vor fi înseriate şi se vor axa pe vânarea lui Red John, aşa că acţiunea din "The Desert Rose" începe exact în momentul în care se termină acţiunea din "Red John's Rules", cu Jane şi Lisbon în mansardă, privindu-se în ochi fără să-şi vorbească, după ce un mesaj transmis de Red John prin mijlocirea lui Lorelei Martins i-a luat complet prin surprindere şi i-a băgat în ceaţă. Jane se apropie de birou, întinde cu eleganţă un deget spre laptop, apasă un buton pentru a scoate CD-ul pe care ulterior îl sfărâmă în palmă, se întoarce cu spatele la partenera lui şi la camera de filmat, se uită în gol pe fereastra murdară şi oftează din adâncul inimii.
La momentul respectiv ne miram cum a fost posibil ca Red John să violeze intimitatea lui Patrick Jane, să pătrundă în gândurile acestuia şi să afle cele şapte nume de pe lista secretă. Iar dacă intrarea prin efracţie a subalternilor lui Bob Kirkland în fortăreaţa consultantului CBI şi fotografierea tuturor documentelor acestuia ar fi putut explica de ce are acces criminalul în serie la informaţii împărtăşite de Jane doar Teresei Lisbon (pe care eu nu am bănuit-o niciodată că ar lucra mână în mână cu Red John şi şi-ar trăda partenerul de care este îndrăgostită), cum să explici faptul că Red John a luat-o la ţintă pe Eileen Turner, singura fată pe care Jane o percepe ca pe o amintire fericită din adolescenţă, amintire despre care el nu a suflat nimănui vreun cuvânt.
Scenaristul Bruno Heller şi regizorul Chris Long întreţin misterul, sugerând prin vocea lui Lisbon că mesajul citit de Lorelei are o vechime de două luni, ceea ce înseamnă că Red John i-a intuit corect pe cei şapte suspecţi şi a ştiut cum va funcţiona mintea sclipitoare a omului căruia i-a distrus viaţa chiar înainte ca Jane să definitiveze respectiva listă. Este Red John un spiritist cu mai mult har decât Patrick Jane, aşa cum susţine Sean Barlow, unchiul victimei Eileen Turner? La fel ca Jane, nu cred deloc în această ipoteză fantezistă, ce implică abilităţi paranormale. Am respins din start, cu argumente solide, teoria conform căreia însuşi Patrick Jane ar fi lunaticul care spintecă femei şi se preface că se răzbună pe ucigaşul nevestei şi fiicei lui, însă, în lumina afirmaţiei lui Lisbon, ce logic s-ar fi îmbinat acum piesele de puzzle dacă am fi avut de-a face cu un Doctor Jekyll şi Mister Hyde.
Am fost avertizaţi de creatorul serialului că unul dintre suspecţi va ieşi din ecuaţie chiar din primul episod al noului sezon şi sunt încredinţată că producătorii şi scenariştii au citit cu interes teoriile de pe internet cu privire la identitatea lui Red John, după care s-au amuzat copios, s-au adunat într-un birou şi, dintr-o mişcare de pix, l-au tăiat de pe listă exact pe morbidul medic legist Brett Partridge, favoritul numărul 1 al publicului pentru rolul negativ. Dacă mi s-ar fi vârât pe gât ideea că sfrijitul Partridge, care nu mi s-a părut deloc de calibrul lui Jane în ceea ce priveşte nivelul de inteligenţă, este într-adevăr acel geniu al răului comparabil cu Profesorul Moriarty, cred că m-aş fi înecat cu propria-mi revoltă şi nu aş mai fi dat nici doi bani pe serialul pe care îl ador.
OK, aşadar am scăpat definitiv de Brett Partridge şi pot răsufla uşurată, sperând în continuare că echipa de scenarişti este suficient de vicleană încât să îl plaseze pe Bob Kirkland în pielea lui Red John numai pentru a le face în necaz fanilor, care refuză să conceapă că agentul de la Apărarea Naţională are vreo legătură cu sadicele crime doar fiindcă indiciile conduc spre el şi, vezi Doamne, concluzia ar fi prea evidentă.
Un alt punct de referinţă din episodul "The Desert Rose" este acela în care directorul Gale Bertram face pe durul cu Lisbon şi Jane şi îi trimite la naiba-n praznic să dezgroape un schelet pe o plajă din Salton Sea, după care se gudură pe lângă ei ca un căţel, admite că poate părea duplicitar şi calculat în anumite situaţii şi îşi justifică atitudinea prin natura postului pe care îl ocupă, rugându-i să-l ţină la curent cu progresele făcute în cazul Red John pentru a culege el laurii la final.
Nu putem trece cu vederea nici prima ceartă serioasă dintre Jane şi Lisbon deoarece nu prea avem prilejul să-l vedem pe consultantul CBI cerându-şi scuze pentru vreun gest necugetat, de data aceasta el fiind cel care îşi calcă pe orgoliu şi face primul pas spre împăcare, sunând-o cu insistenţă din maşină pe şefa lui şi fiind vizibil afectat atunci când aceasta îl lasă să vorbească cu robotul telefonic. Este memorabilă secvenţa în care Patrick este apelat de pe numărul de mobil al lui Lisbon, răspunde şi aude vocea mieroasă a lui Red John informându-l că Teresa nu poate veni la telefon, criminalul oferindu-se în bătaie de joc să preia un eventual mesaj, totul în timp ce pictează acel simbol cu gură surâzătoare şi ochi plângăcioşi direct pe chipul agentei CBI şi culege stropi de sânge de pe lama încovoiată a cuţitului cu care i-a făcut de petrecanie lui Partridge.
Am urmărit multe filme cu Simon Baker şi ştiu cât de expresiv poate fi actorul australian atunci când vrea şi cât de bine poate transmite bucuria sau suferinţa, aşa că nu-mi ascund dezamăgirea vizavi de modul în care a interpretat această secvenţă dramatică. Sigur că pe Patrick Jane îl paralizează starea de şoc în care îl aruncă convorbirea cu duşmanul lui de moarte, iar prin ochii lui trece o undă de spaimă când îşi dă seama că riscă să piardă o altă femeie pe care o iubeşte, însă eu am avut impresia că Simon Baker joacă mai credibil în scena în care Lisbon este împuşcată de Craig O'Laughlin, logodnicul lui Grace Van Pelt, ca să nu mai vorbesc de scena în care o ascultă pe oarba Rosalind Harker interpretându-l pe Bach la pian şi îi zboară gândul la soţia lui decedată.
Probabil că am devenit eu foarte pretenţioasă şi exigentă fiindcă am constatat că majoritatea fanilor au fost încântaţi atât de episodul "The Desert Rose", cât şi de prestaţia actorilor, în vreme ce mie mi s-a părut că este loc de mai bine şi într-un caz şi în altul, mai ales pe Simon Baker dorind să îl văd atingându-şi potenţialul şi dăruindu-ne, ca altădată, emoţie pură.
"Sunt speriată deoarece nu te-am mai văzut niciodată aşa, ca şi cum nu ai şti cum să acţionezi în continuare", îi spune Lisbon partenerului ei, dar îl cunoaştem prea bine pe Jane ca să ne lăsăm înşelaţi de aparenţe şi suntem încredinţaţi că are un plan B, un as pe care îl va scoate din mânecă la momentul oportun pentru a strânge laţul în jurul grumazului lui Red John. Dar cum i s-ar mai putea confesa lui Lisbon după ce aceasta a călcat în picioare interdicţia lui şi i-a dezvăluit numele de pe listă lui Van Pelt? Care i le-a dezvăluit în aceeaşi noapte lui Rigsby. Care i le-a dezvăluit în dimineaţa următoare lui Cho ... Iar finului observator Patrick Jane nu putea să-i scape detaliul că întreaga echipă a intrat în posesia secretelor lui, mai ales că Van Pelt, Rigsby şi Cho privesc încurcaţi ba la stânga, ba la dreapta, ba în sus, ba în jos când dau ochii cu el în Salton Sea.
Punctul culminant în care a ajuns hăituirea lui Red John şi muchia de cuţit pe care păşeşte Jane fac ca interesul publicului pentru banalele cazuri săptămânale repartizate CBI-ului să tindă spre zero. Dacă totuşi interesează pe cineva, în episodul "The Desert Rose" detectivul înlocuieşte gloanţele dintr-un pistol cu arahide, îl încolţeşte pe un celebru jucător de baseball în numai câteva minute şi îl obligă să admită că şi-a ştrangulat logodnica cu o eşarfă fiindcă voia să-l părăsească.
Evident că manevrele neortodoxe ale consultantului au drept consecinţă moartea unui poliţist, iar directorul Bertram îi săpuneşte zdravăn atât pe Jane, cât şi pe Lisbon şi îi expediază pe amândoi în Imperial County ca să-şi bată capul nu cu Red John, ci cu un John Doe îngropat în mijlocul deşertului, care a înghiţit un inel înainte de a fi asasinat pentru a se asigura că va fi identificat.
După ce este lăsat cu buza umflată de Lisbon, care se întoarce în Sacramento pentru a-i supraveghea pe suspecţii cărora le-a pus telefoanele celulare sub urmărire, Jane trebuie să-şi dea seama dacă omul de afaceri Brooke Yardley a fost ucis de către soţia infidelă şi amatoare de lux, de către fiul impulsiv care a avut o aventură cu mama vitregă sau de către nişte străini pe sub nasul cărora a fluturat 100.000 de dolari.
0 comments: