Plouă cu spoilere în The Mentalist. Nu vă uitaţi umbrelele!

Cele mai recente interviuri acordate de Bruno Heller m-au făcut knockout, deşi îmi place să aflu în avans cât mai multe informaţii despre subiectele care mă pasionează şi nu intru în categoria celor care se feresc de spoilere ca dracul de tămâie. Atitudinea creatorului şi producătorului executiv al serialului "În mintea criminalului" depăşeşte nivelul meu de înţelegere fiindcă nu-mi explic de ce a învăluit precedentele cinci sezoane într-un nor de mister, eschivându-se ori de câte ori jurnaliştii încercau să-i extragă secretele cu cleştele, doar pentru a ne bombarda din debutul sezonului 6 cu o rafală de detalii, care lasă prea puţine întrebări fără răspuns. 

Nimeni nu se hazardează să deconspire numele real al lui Red John, personajul din umbră a cărui răsuflare fierbinte o simţim în permanenţă în ceafă, chiar dacă numărul de episoade ce îi sunt consacrate este limitat, dar intrigile secundare îşi pierd treptat elementele - surpriză, pe măsură ce Bruno Heller se aşează la discuţii amicale cu editorii website-urilor ce aparţin reţelei CBS şi aprinde sau ruinează speranţele fanilor prin noi dezvăluiri. 

Ca şi cum nu ar fi fost suficientă confirmarea zvonului că Rigsby şi Van Pelt vor deveni soţ şi soţie în episodul "Wedding in Red", au fost publicate şi patru imagini oficiale de la nunta celor doi, iar dacă l-am crede pe cuvânt pe "The Boss" Heller şi am citi printre rândurile dialogului purtat la finalul lunii septembrie cu Liz Raftery de la TV Guide, am ajunge la concluzia că se analizează la modul cel mai serios posibilitatea de a-l cupla şi pe neconsolatul Jane cu Lisbon. După ani întregi în care s-a testat terenul şi s-a sugerat că între Patrick şi Teresa ar exista doar o dragoste fraternă, se vorbeşte acum fără echivoc despre sentimente reprimate între cei doi protagonişti şi despre conştientizarea de către consultant a faptului că o iubeşte pe şefa lui şi nu poate trăi fără ea. 

Chiar sunt curioasă din ce unghi vor ataca scenariştii o eventuală idilă între Jane şi Lisbon fiindcă pe alunecosul şi arogantul Patrick, care îşi cenzurează reacţiile fără prea mult efort, nu mi-l imaginez nici cedând pornirilor instinctuale, nici privind-o languros pe Teresa, nici furând un sărut prin vreun colţ al biroului în stilul lui Wayne Rigsby, nici recurgând la gesturi romantice care ar putea fi interpretate drept clişee enervante. În cazul lui Patrick nu te poţi aştepta decât la originalitate, extravaganţă, complicaţii şi, bineînţeles, o doză zdravănă de umor, el fiind primul care s-ar autopersifla dacă s-ar comporta precum un îndrăgostit cu capul în nori, care îşi răsfaţă iubita cu flori, bomboane de ciocolată sau plimbări sub clar de lună.

Patrick nu este lipsit de sensibilitate, chiar din contră, însă îşi cultivă tocmai acele calităţi care îl diferenţiază de alţi bărbaţi fiindcă detestă banalitatea, aşa că va fi o aventură interesantă pentru telespectatori să descopere ce complimente va folosi mentalistul când se va simţi pregătit să curteze din nou o femeie, mai ales dacă este vorba despre ţâfnoasa Teresa. Lisbon este deja cucerită şi ar fi suficient ca Jane să facă un semn pentru ca ea să-i cadă în braţe, chiar dacă scenaristii au inserat în poveste încă din episodul "The Desert Rose" nişte conflicte ce sapă la temelia relaţiei celor doi parteneri din Biroul de Investigaţii al Californiei.

După ce l-a scos din cărţi pe Brett Partridge, Bruno Heller îl cam elimină de pe lista suspecţilor şi pe Gale Bertram, sugerând că directorul CBI este mai degrabă amestecat în alte afaceri ilicite decât în cazul Red John. Două fraze ale lui Heller mi-au reţinut atenţia şi mi-au stârnit interesul vizavi de sezonul al şaselea din "The Mentalist". Mai întâi afirmaţia că Jane este într-adevăr debusolat şi lipsit de perspectivă de când Red John i-a dat şah printr-o mutare surprinzătoare, credinţa mea fiind aceea că personajul principal a tras de sfori ca un păpuşar şi a pus în mod intenţionat lista cu suspecţi la dispoziţia complicilor criminalului în serie pentru a-i întinde acestuia o capcană. 

Jane are o minte organizată, îşi premeditează mişcările decisive, are iniţiativă şi scoate un iepure din joben (sau din oală!) când te aştepţi mai puţin, motiv pentru care mă contrariază dezvăluirea potrivit căreia, în acest punct al acţiunii, el este atât de năucit din cauza loviturii aplicate de rival încât este incapabil să reacţioneze. Sunt convinsă că pe Jane nu îl îngrozeşte că Red John ar putea avea capacităţi paranormale mai dezvoltate decât ale lui, ci îl irită la culme ideea că Red John s-ar putea dovedi la final cea mai inteligentă persoană din cameră, păcatul capital în ochii consultantului fiind să îl înfrângi cu propriile arme la singurul capitol la care se consideră superior tuturor celor cu care intră în contact.

În al doilea rând, mi-am deschis larg ochii când am citit că a fost strecurat un indiciu major în secvenţa în care Red John pictează un smiley pe chipul inconştientei Lisbon, în timp ce îl ironizează pe Jane la telefon. Ca să fiu sinceră, spiritul meu de observaţie a dat chix, nici la prima şi nici la a doua vizionare a episodului de debut din sezonul 6 neremarcând ceva ce m-ar fi putut ajuta să descifrez enigma Red John înainte de a se îndura scenariştii să pună punct speculaţiilor. Voi aţi fost pe fază şi aţi sesizat acel indiciu despre care aminteşte Bruno Heller?                       

Liz Raftery: Ei bine, nimeni nu poate afirma că sezonul 6 ar fi avut un start lent. De ce aţi luat decizia de a începe sezonul cu un episod ce implică o atât de mare doză de suspans?

Bruno Heller: În esenţă, evenimentele se petrec în timp real şi este vorba despre confruntarea finală. Aşa cum a promis în sezonul precedent, Red John devine activ din nou, iar acţiunea va fi intensă în mod cert până la deznodământ. Trebuia să se întâmple astfel. Şi este foarte distractiv să o faci în acest fel. A fost foarte amuzant să realizăm aceste ultime câteva episoade deoarece, până în prezent, am făcut paşi mărunţi în direcţia aflării adevărului. Acum luminiţa de la capătul tunelului se apropie. Este extrem de incitant pentru scenarişti şi pentru actori. În secvenţa finală este ascuns un indiciu care va contribui la încheierea cu succes a poveştii lui Red John. Un indiciu foarte important. Nimeni nu va remarca acest indiciu, aşa cum este el expus în respectivul episod, însă mai târziu se vor vedea rezultatele.

Liz Raftery: Întorcându-ne la începutul episodului, îi vedem pe Jane şi Lisbon străduindu-se să-şi ascundă bănuielile, în special pe cele referitoare la Bertram, în timp ce continuă să-şi facă meseria. Presupunând că Lisbon este încă în viaţă, este aceasta o luptă care va continua tot restul sezonului? 

Bruno Heller: Nu tot restul sezonului, dar este cu siguranţă o problemă în primele câteva episoade. Cum să-i priveşti în ochi pe aceşti oameni când ei ştiu ceea ce ştii tu, iar tu nu ai idee care dintre cei şapte este cel pe care îl cauţi? Ei trebuie să se amestece în treburile fiecăruia dintre suspecţi, să-i urmărească, să-i investigheze şi să petreacă timp în compania lor. Aşa că este un joc de-a şoarecele şi pisica. Nu este clar cine este pisica şi cine este şoarecele.  

Liz Raftery: Bertram îi tachinează pe Jane şi Lisbon cu privire la faptul că se apropie de Red John şi le spune cu reticenţă: "Eu reprezint multe lucruri pentru mulţi oameni". Acea replică aruncă în mod cert multe suspiciuni asupra lui Bertram.

Bruno Heller: Da, aşa este. El este un personaj foarte dubios şi acele suspiciuni nu sunt lipsite de temei. Dar ele nu constituie neapărat temeiul a ceea ce credem noi. Unul dintre lucrurile care vor fi dezvăluite în următoarele câteva episoade este acela că multe merg prost în departamentul de poliţie din California în afară de Red John. Bertram este un suspect principal în cazul Red John, dar este şi adânc implicat în cealaltă intrigă. 

Sursă material video:  http://www.youtube.com

Liz Raftery: Aşadar, motivaţiile lui de a-i trimite departe pe Lisbon şi Jane s-ar putea să nu aibă nicio legătură cu Red John?

Bruno Heller: El ar putea fi un tip bun cu un plan secret sau ar putea fi un tip rău cu un plan secret.

Liz Raftery: Lisbon îi spune lui Jane că lasă impresia că nu ştie cum să acţioneze în continuare. Faptul că el ştie că Red John are lista cu cele şapte nume pare să-l fi zdruncinat într-adevăr.

Bruno Heller: Înainte, de fiecare dată când Red John l-a îndrumat pe piste greşite sau l-a tras pe sfoară, Jane a fost capabil să-şi dea seama, cel puţin în teorie, dacă nu şi în practică, cum a procedat acesta. Jane este el însuşi un magician, iar magicienii se mândresc cu faptul că ştiu cum funcţionează trucurile. Nu există magie. Este un truc. Dar aici este vorba despre un truc aplicat pe pielea lui şi el nu poate pur şi simplu să înţeleagă cum l-a făcut Red John. Şi asta chiar îl agasează fiindcă, în aroganţa şi înfumurarea lui, Jane nu s-a gândit niciodată la posibilitatea că acest tip ar putea fi mult mai inteligent decât el. Şi acest lucru ridică problema pe care o pune pe tapet Lisbon şi pe care Jane o respinge cu toată forţa de care este capabil ... Poate că Red John este spiritist. Dacă Red John este adevăratul medium? Asta îl cam face praf pe Jane şi el chiar nu vrea să accepte ideea. Dar trebuie să o facă deoarece, în caz contrar, cum naiba a făcut Red John aşa ceva? Cu asta se confruntă Jane şi, până la un punct, asta îl paralizează.

Sursă material video:  http://www.youtube.com

Liz Raftery: A fost o mutare bună din partea lui Lisbon să-i spună lui Van Pelt despre suspecţii din cazul Red John?

Bruno Heller: A fost deopotrivă o mişcare corectă şi o mişcare greşită. Ea este poliţistă şi trebuie să facă ce ar face o poliţistă. Atunci când Jane pare incapabil să-şi dea seama ce să facă în continuare, întrucât dezvăluirea lui Red John cu privire la listă este şocantă pentru el, starea de prostraţie a lui Jane constituie un şoc pentru Lisbon. Aşa că ea apelează la pregătirea ei, la reguli şi la procedură. Şi asta începe să deschidă o fisură între Jane şi Lisbon deoarece, pe măsură ce se apropie de Red John, deosebirile fundamentale dintre ei devin evidente. Atâta vreme cât Red John a fost un fel de ţintă teoretică, diferenţele dintre modurile lor de abordare a cazului puteau fi trecute cu vederea. Dar acum ajungem într-un punct în care codul moral al lui Lisbon şi etica ei profesională intră în conflict cu înclinaţia lui Jane de a face orice blestemăţie pe care o consideră necesară.

Liz Raftery: Întrucât Jane şi Lisbon se apropie de dezlegarea misterului Red John, ce efect are cazul asupra relaţiei lor personale?

Bruno Heller: Ei încep să-şi imagineze cum le-ar arăta viaţa după terminarea cazului Red John şi multe dintre emoţiile îngropate ies la lumină. Ei au fost implicaţi dintotdeauna într-o relaţie de frate - soră. Amândoi descoperă sentimente reciproce pe care nu au ştiut cu adevărat că le au fiindcă au fost mascate de această misiune copleşitoare, la care au participat împreună. Acum acele sentimente încep să iasă la suprafaţă. În special în cazul lui Lisbon. Acum când ea priveşte spre viitor şi poate vizualiza o lume în care nu îl hăituiesc împreună pe Red John, întrevede posibilitatea de a-l găsi pe Red John, dar de a-l pierde pe Jane. Deoarece, în mod clar, după ce Red John va fi capturat, Jane nu va mai cutreiera prin Sacramento soluţionând crime. A făcut destul de mult timp această meserie, aşa că acum lucrurile vor fi diferite. Deşi nu poate admite asta nici măcar faţă de ea însăşi, Lisbon începe să simtă suferinţa atroce a despărţirii. Jane însuşi va avea parte de reminiscenţe din vechea lui viaţă şi din vechea lui personalitate şi asta va ridica aceleaşi probleme pentru el.

Liz Raftery: Este corect să spunem că, dacă Jane îl va prinde pe Red John, va distruge de asemenea o parte din el însuşi?

Bruno Heller: Cu asta ne vom confrunta după acel eveniment. Ce se întâmplă când îţi îndeplineşti dorinţa inimii, dar ceea ce a dorit inima ta a fost ceva foarte întunecat? El îşi va satisface setea de sânge. Bănuiesc că va face lumea un loc mai sigur pentru alţi oameni, însă nu aceasta este motivaţia lui. Motivaţia lui este răzbunarea personală, furibundă şi plină de ură. Jane a avut mereu acea furie întunecată în interiorul lui, dar a fost o chestiune de mândrie din partea lui să nu o arate niciodată. El pare întotdeauna fermecător, descurcăreţ şi cu o atitudine pozitivă, dar este mânat de această forţă întunecată. Iar de îndată ce acel nor se va ridica de deasupra lui, se va simţi deopotrivă bucuros şi deconcertat fiindcă ce faci în continuare într-o astfel de situaţie? Şi în ce fel te schimbă faptul că ai făcut aşa ceva? 

Sursă material video:  http://www.youtube.com

Liz Raftery: La finalul episodului, Partridge este mort şi Red John o are pe Lisbon. La ce se gândeşte Jane în acel moment în care primeşte apelul telefonic de la Red John?

Bruno Heller: El se simte incredibil de vinovat pentru că i-a îngăduit lui Lisbon să acţioneze pe cont propriu şi de asemenea, ca de obicei când este vorba de Jane, se gândeşte: "La naiba, ştiam că am dreptate. Ştiam că tu te înşeli. Acum chiar ai făcut-o de oaie". Iar acel moment în care îşi dă seama că a pus-o pe Lisbon (s-au Lisbon s-a pus singură) într-un pericol atât de mare este totodată edificator pentru el deoarece sunt de părere că în acel moment înţelege ... "Este o femeie pe care o iubesc şi pe care am aruncat-o în ghearele unui om diabolic. Şi este vina mea". Pentru el este o revelaţie tăcută, dar şocantă a faptului că ea nu-i este doar colegă, ci femeia fără de care nu poate trăi. Şi, totodată, asta îi dublează dorinţa de a-l ucide pe bărbatul care a făcut aşa ceva.     

Sursă text:  http://www.tvguide.com   

Surse imagini:  http://www.metronews.fr
                           http://www.tvfanatic.com