Love is in the air - un motto sugestiv pentru episodul "Wedding in Red"
Posted in Recenzie serial, Simon Baker, Spoilere, The Mentalist
În ultimele secvenţe ale episodului "Black-Winged Redbird" îi regăsim pe Jane şi Lisbon în aceeaşi mansardă în care ascultaseră ameninţările sumbre transmise de Red John prin vocea lui Lorelei Martins, deosebirea fiind aceea că, în momentul actual, cei doi parteneri din CBI nu lasă impresia că ar fi buimaci şi în stare de şoc, ci stăpâni pe situaţie şi pregătiţi să-şi consume rezervele de energie pentru a-l surclasa pe criminalul în serie care i-a ţinut în şah mai mult de un deceniu, dar fără de care nu şi-ar fi încrucişat niciodată paşii.
Pe măsură ce se apropie de ţintă, detectivul îşi redobândeşte aplombul, vigoarea şi acuitatea perceptivă, în vreme ce infractorul se transformă dintr-un adversar redutabil într-un sparring partner ce comite erori neforţate şi potenţial fatale precum şedinţa de terapie cu Sophie Miller, psihiatra lui Patrick Jane, pe care Red John o subestimează şi pe care nu reuşeşte să o ducă de nas aşa cum anticipase, căzând astfel într-o groapă pe care singur şi-a săpat-o. Abilitatea Sophiei de a vedea dincolo de aparenţe şi de a interpreta fără cusur comportamentul pacienţilor ce îi calcă pragul înclină pentru prima oară balanţa în favoarea lui Jane, care simte adrenalina curgându-i prin vene şi ştie că nu trebuie decât să fructifice prima ocazie prielnică pentru a prinde în năvod peştele care i-a alunecat printre degete de când i-au fost ucise soţia şi fiica.
Darul pe care Sophie Miller i-l oferă bărbatului pe care l-a smuls odinioară din braţele nebuniei este acea înregistrare în care îl caracterizează pe Jay Roth, un alias al lui Red John, însă toţi cei şase suspecţi rămaşi pe lista lui Jane după moartea lui Brett Partridge sunt înconjuraţi de o aură de mister şi nu lasă niciodată garda jos, aşa că nu-şi trădează pornirile instinctuale şi nu pot fi încadraţi perfect în tipologia sociopatului, schiţată de psihiatră înainte de a fi la rândul ei decapitată de către Red John.
Întrucât Bertram, Smith, McAllister, Kirkland, Haffner şi Stiles au fie personalităţi narcisiste, fie accese incontrolabile de agresivitate, fie o poziţie de invidiat în ierarhia socială şi acoliţi dispuşi să le execute ordinele fără nicio obiecţie, dând de bănuit că ar masca o latură violentă şi mârşavă, consultantul CBI-ului nu exclude deocamdată pe nimeni din cercul suspecţilor şi trage sfori pentru a obţine cazuri care să-l aducă prin preajma celor şase bărbaţi cum nu se poate mai dubioşi.
Armele pe care s-a bazat întotdeauna, privirea cu raze X şi perspicacitatea, s-au izbit de un scut ori de câte ori Jane s-a hazardat să citească minţile suspecţilor de pe lista sa, însă să nu uităm că pe ciudosul director Bertram l-a învăţat chiar el să-şi disimuleze emoţiile la masa de poker, iar pe Haffner l-a jucat pe degete şi l-a îndrumat pe piste false până în punctul în care acesta a riscat să fie concediat din CBI, iar bunul-simţ mă determină să trag concluzia că Patrick Jane este mai isteţ şi mai viclean decât oricare dintre cei doi, în vreme ce pe Red John nu am motive să-l plasez sub nivelul de inteligenţă al detectivului.
Episodul "Wedding in Red" împleteşte două fire narative, unul fiind consacrat căsătoriei lui Wayne Rigsby cu Grace Van Pelt, iar altul axându-se pe confruntarea lui Patrick Jane cu şeriful Thomas McAllister din Napa Valley, un personaj enigmatic, pe care îl acuz de afaceri veroase cu CBI-ul şi FBI-ul din cauza şedinţei secrete din biroul lui Gale Bertram, însă pe care nu mi-l imaginez în pat cu Rosalind Harker, singura amantă cunoscută a lui Red John. Sophie Miller a confirmat că Red John este un bărbat de vârstă medie, iar mie Tom McAllister şi Bret Stiles mi se par prea copţi pentru a stârni chiar şi pasiunea unei femei oarbe, deşi nu mă îndoiesc că ambii sunt vânjoşi şi au suficient sânge rece pentru a mutila victimele în stilul lui Jack Spintecătorul.
Jane îi declară lui Lisbon că şeriful nu este nici pe departe atât de prost pe cât pare, două detalii pe care le remarcă la McAllister cât timp colaborează cu el la demascarea unui criminal care a dat lovitura în ajunul unei nunţi stârnind în mod deosebit interesul detectivului. Mai întâi, Tom McAllister admite că este pasionat de vânătoare şi că împuşcă cu plăcere orice vietate care are o faţă, autoînvinovăţindu-se când afirmă că îţi trebuie o anumită structură emoţională şi o anumită doză de cruzime ca să practici acest hobby sângeros.
Ştim că şi Red John este înnebunit după vânătoare şi după jocuri, chiar dacă prada lui preferată umblă pe două picioare şi vorbeşte, însă faptul că şeriful din Napa County este un excelent vânător de animale, joacă piatră, foarfece, hârtie şi fluieră când este relaxat nu semnifică nicidecum că ar fi un descreierat care violează şi torturează femei, cu toate că are un aer creepy care i-a dat fiori lui Van Pelt în sezonul 1 şi apare lângă tine când te aştepţi mai puţin, fără să-i auzi măcar paşii.
Al doilea amănunt care nu-i scapă nici lui Jane, nici lui Lisbon este că Tom McAllister se eschivează când i se cere să urce pe o scară sau să privească în vale de pe vârful unui deal, ceea ce sugerează că şeriful s-ar teme de înălţimi, o atitudine bizară care l-ar putea propulsa în fruntea listei de suspecţi fiindcă Sophie Miller a menţionat că Red John a pretins în faţa ei că ar suferi de acrofobie severă. Varianta a căzut însă înainte de sfârşitul episodului 3 de vreme ce McAllister nu a vădit nicio problemă când s-a căţărat pe o scară şi a traversat un acoperiş de la un capăt la altul cu aceeaşi siguranţă cu care ar fi păşit pe un teren neted, salvând în plus şi viaţa lui Patrick Jane, care alunecase pe suprafaţa lucioasă şi rămăsese suspendat la câteva zeci de metri deasupra solului, ţinându-se strâns de marginea acoperişului cu ambele mâini.
Nu ar fi prima dată când Red John îl scapă pe Patrick dintr-un pericol iminent, fiind evident că l-ar fi putut ucide ca pe un pui de găină, la fel de uşor precum i-a ucis familia, dacă şi-ar fi propus vreodată la modul serios să o facă, însă Red John şi Jane se aseamănă atât de mult încât ar fi putut deveni prieteni în alte circumstanţe, îşi oferă unul altuia un scop în viaţă şi se stimulează reciproc din punct de vedere intelectual. În pofida faptului că îşi foloseşte creativitatea în mod distructiv, existenţa lui Red John ar fi plictisitoare dacă nu s-ar duela cu un Patrick Jane atât de încăpăţânat, care nu renunţă la hărţuire nici la zece ani de la moartea nevestei şi fetei sale, neavând niciun farmec să hăcuieşti femei dacă soţii, taţii sau fraţii acestora sunt resemnaţi şi refuză să ia legea în propriile mâini sau dacă poliţiştii care te urmăresc sunt blazaţi şi nu ţin pasul cu tine.
Crima săptămânală pe care o anchetează Lisbon, Jane, Cho, Rigsby şi Van Pelt are drept mobil furtul unei Biblii în valoare de 500.000 de dolari, ediţie princeps desigur, pe care tatăl miresei o aduce la capela Bella Vista pentru a citi un pasaj din ea în timpul ceremoniei nupţiale. După ce jigneşte pe toată lumea în stilu-i caracteristic şi dezvăluie secrete murdare despre soacra mică, socrul mare şi domnişoara de onoare, generând fricţiuni care au ca rezultat iniţial anularea nunţii, Jane sfârşeşte prin a oficia el însuşi căsătoria lui Stacey Bonner cu Roberto Salas şi a lăcrima în batistă când tinerii se sărută în biserică.
Cel mai aşteptat moment de către fanii serialului "The Mentalist" a fost cununia agenţilor Rigsby şi Van Pelt, a căror idilă durează de prin sezonul 2, chiar dacă a fost presărată cu separări înlăcrimate şi împăcări fără surle şi trâmbiţe, ca să nu mai amintim de faptul că Wayne a conceput între timp un copil cu miniona şi agasanta avocată Sarah, iar Grace s-a logodit cu agentul FBI Craig O'Laughlin, un complice al lui Red John, care a vrut să o împuşte pe Van Pelt în Saratoga, la pachet cu Lisbon şi cu directoarea Hightower.
Grace a parcurs un drum lung de când a intrat în echipa CBI-ului şi până acum, nemaifiind fata naivă din Iowa, care se cupla cu parteneri maniaci şi îşi punea colegii în pericol de moarte, cea mai bună dovadă că s-a maturizat şi că este pregătită să-şi asume responsabilităţi noi fiind atitudinea maternă pe care o are faţă de Benjamin, fiul iubitului ei din altă relaţie.
Grace este o romantică incurabilă, visează la o nuntă princiară şi vrea o rochie de mireasă în stilul Cenuşăresei, iar pragmaticul Wayne face eforturi pentru ca totul să decurgă perfect în ziua în care va cere mâna femeii pe care destinul i-a readus-o în cale după fiecare rătăcire. Prin urmare, nu este de mirare că avem parte de clişee la tot pasul, începând cu îngenuncherea lui Rigsby când pune inelul pe degetul lui Van Pelt, continuând cu localnicii îmbrăcaţi în uniforme de pe vremea Războiului Civil, care trag salve în cinstea mirilor şi terminând cu trăsura trasă de cai albi, care aşteaptă la ieşirea din vila în care cei doi şi-au rostit jurămintele (o surpriză din partea cavalerului de onoare Kimball Cho, ce-i drept).
Atmosfera încărcată de romantism nu-i lasă indiferenţi nici pe Teresa şi Patrick, prima stăpânindu-şi cu dificultate lacrimile din colţul genelor în momentul în care Wayne îşi ia inima-n dinţi şi îşi exprimă sentimentele în public, în faţa invitaţilor de la recepţia cuplului Bonner - Salas, deşi Lisbon nu este genul care tânjeşte după dulcegării sau basme cu final fericit. Lisbon tânjeşte după Jane şi nu are vreo intenţie să-l schimbe. Îl iubeşte necondiţionat chiar dacă el este indisponibil emoţional, distant şi imposibil de suportat în cea mai mare parte a timpului fiindcă ştie că Jane este unic şi irepetabil, un bărbat cu imperfecţiuni care se întâmplă să fie perfect pentru ea.
Iar pentru scena în care personajul principal spionează prin crăpătura uşii cum promit Rigsby şi Van Pelt să se iubească până când moartea îi va despărţi, au americanii un cuvânt cum nu se poate mai nimerit în context: exquisite. Obiectivul camerei de filmat se focalizează câteva secunde pe chipul lui Patrick Jane, care îi învăluie pe cei doi miri într-o privire plină de căldură, ceea ce ne aminteşte că mentalistul a tăinuit şi a ocrotit această relaţie încă de când începuse să înmugurească, deşi ştia că încalcă regulamentul intern al biroului.
Un zâmbet abia schiţat luminează ochii lui Jane, buzele lui se strâng uşor pentru a opri emoţia să se manifeste, iar o undă de melancolie trece în goană pe faţa bărbatului care a iubit în trecut cu aceeaşi intensitate şi s-a autocondamnat ulterior la un deceniu de singurătate. Nostalgia lasă locul unui surâs ce redă bucuria de a-i vedea pe cei doi colegi de serviciu uniţi prin legătura matrimonială, după care Jane se retrage cu discreţie, aşa cum a făcut-o într-un moment de copleşitoare tristeţe, după ce băuseră cu toţii un pahar de tequilla şi intonaseră un imn funebru în memoria agentului Sam Bosco, ucis de unul dintre numeroşii complici ai lui Red John.
L-am criticat pe Simon Baker pentru modul neconvingător în care a abordat secvenţa în care Red John i-a comunicat la telefon lui Patrick Jane că a capturat-o pe Teresa Lisbon, însă "The Desert Rose" era abia primul episod al sezonului 6 şi actorul nu ieşise probabil din atmosfera de vacanţă. Acum, australianul îmi lasă impresia că se simte ca peştele în apă pe platourile de filmare şi că este într-un vârf de formă, interpretându-şi excelent rolul în episoadele "Black-Winged Redbird" şi "Wedding in Red" şi fiind la fel de expresiv precum mi-l aminteam din precedentele sezoane. Când merită să fie lăudat, nu mă sfiesc să-l laud, iar când merită să fie blamat, nu mă feresc să-l blamez fiindcă şi din critici constructive are ce învăţa.
0 comments: