"The Great Red Dragon": Adio, canapea ... Adio, ceaşcă de ceai ...

Vorbim despre "The Mentalist", nu despre orice alt serial cu intrigă poliţistă, iar datoria noastră este să punem sub semnul întrebării tot ceea ce ne vâră pe gât scenariştii, să ne oprim în intersecţie pentru a cumpăni şi să pornim exact pe drumul interzis pe care aceştia îl blochează cu o barieră. Dacă am dansa după melodia pe care ne-o interpretează orchestra dirijată de Bruno Heller şi dacă ne-am buluci ca o turmă de oi în direcţia în care suntem mânaţi, nu ar mai exista pe internet peste 12.000 de teorii diferite legate de identitatea lui Red John, iar scenariştii nu ar mai simţi provocarea de a se autodepăşi pentru a se ridica la nivelul exigenţelor unor fani la fel de inteligenţi ca şi ei. 

Au trecut 5 ani şi a rămas un singur episod până când capul lui Red John se va rostogoli la picioarele lui Jane, însă farmecul poveştii nu a pălit precum contururile acelui smiley desenat pe peretele camerei în care au fost ucise Angela şi Charlotte Anne, iar telespectatorii nu sunt atât de aproape de adevăr pe cât sugerează Jordan Harper în episodul 7 din acest sezon. 

Constat cu stupoare că nu a scăzut numărul persoanelor care îi suspectează pe Brett Partridge sau pe Robert Kirkland că ar fi psihopatul pasionat de jocurile minţii, argumentându-şi opiniile prin faptul că nu ne-a fost arătat cadavrul medicului legist şi prin faptul că puşcăriaşul în spatele căruia Reede Smith a înfipt şase gloanţe s-ar putea dovedi a fi Michael, fratele geamăn al agentului de la Apărarea Naţională. În ceea ce mă priveşte, am convingerea că prima ipoteză nu se va confirma deoarece, în caz contrar, Teresa Lisbon ar fi pusă într-o lumină nefavorabilă, agenta CBI având o experienţă profesională prea bogată pentru a nu distinge un om mort de un om viu, mai ales când victima şi-a dat obştescul sfârşit în braţele ei. 

Se pot invoca desigur circumstanţele excepţionale în care s-a produs acel eveniment şi starea emoţională a eroinei, însă rămân la părerea că Lisbon nu îşi pierde echilibrul în situaţii-limită şi nici nu se lasă dominată de spaimă în aşa mare măsură încât să nu verifice dacă bărbatul care zace lângă ea pe podea mai are puls, instinctul de poliţist şi mai ales altruismul îndemnând-o de fiecare dată să telefoneze la serviciul de urgenţă când altcineva are nevoie de asistenţă medicală sau de altă natură. Între momentul în care Lisbon aude un zgomot care îi alertează simţurile şi momentul în care este înhăţată de către Red John se scurg câteva secunde în care partenera lui Jane ar fi schiţat gestul de a chema o ambulanţă, dacă ar fi avut cea mai mică speranţă că Partridge respiră şi mai poate fi salvat. 

Cât despre Bob Kirkland, dezavuez ideea că Reede Smith a comis o eroare şi a executat cu sânge rece o altă persoană, ceea ce nu înseamnă că nu mă aştept să apară în peisaj Michael Kirkland şi să aibă un rol oarecare în cazul Red John fiindcă, altfel, de ce s-ar mai fi obosit scenariştii să inventeze un geamăn care să-i semene ca două picături de apă?

Când ne-am despărţit de Patrick Jane şi Teresa Lisbon în episodul "Fire and Brimstone", auzisem un foc de armă şi văzusem casa din Malibu a consultantului transformată în ţăndări de suflul unei explozii, cinci suspecţi de pe listă, suficient de nesăbuiţi încât să răspundă la invitaţia criptică a lui Jane, riscând să fie mutilaţi, carbonizaţi şi identificabili doar cu ajutorul probelor ADN. "The Great Red Dragon", a doua parte a trilogiei care va trage cortina peste saga Red John, începe cu secvenţa în care Lisbon, aparent calmă şi stăpână pe situaţie, dar cu siguranţă paralizată de groaza că l-ar putea găsi pe bărbatul iubit sfârtecat în bucăţi, se aventurează printre ruinele fumegânde ale unei locuinţe căreia Jane i-a călcat sporadic pragul de când i-a fost masacrată familia acolo.

Nu mă îndoiam că Patrick Jane a fentat moartea, că doar nu putea continua "The Mentalist" fără spumosul personaj principal, însă sunt convinsă 100% că Gale Bertram şi Reede Smith nu sunt singurii alţi supravieţuitori ai deflagraţiei fiindcă ar fi prea banal, iar lucrurile nu sunt niciodată simple în acest serial cu intrigi demne de un Iago shakespearean. Rigsby presupune că bomba a fost amplasată de către Red John, nu de către Jane, iar dacă această informaţie se verifică şi este coroborată cu informaţia conform căreia numai criminalul în serie cunoştea adresa la care îl convocase consultantul CBI şi semnificaţia macabră a acelui loc încărcat de amintiri şi energii negative, nu ne este greu să tragem concluzia că nu a intrat ca mielul în gura lupului, ci s-a asigurat că are o portiţă de scăpare. 

Să nu uităm că Jane s-a întors cu spatele la Ray Haffner şi Bret Stiles, preocupat să-i alinieze pe tatuaţii Bertram, Smith şi McAllister ca în faţa unui pluton de execuţie, oferindu-le celor doi membri Visualize şansa să evadeze dintr-o casă în care unul dintre ei ar fi putut plasa anterior o bombă. 

Într-un episod în care acţiunea este la cote maxime, iar o scenă intensă şi tensionată este succedată fără pauză de o altă scenă intensă şi tensionată, aflăm atât de multe dedesubturi ale organizaţiei secrete "Tiger, tiger" încât Red John cade în planul secund şi ne alunecă printre degete. În pofida faptului că manifestă autoritate în relaţia cu Bertram în "Black-Winged Redbird", ca şi cum ar fi ocupat un loc de frunte în ierarhie, Smith nu este decât un peşte mic, de care organizaţia formată din poliţişti locali, agenţi CBI, agenţi FBI şi judecători corupţi şi şantajabili este dispusă să se dispenseze. Rănit de Teresa Lisbon, operat rudimentar şi fără anestezie de un doctor dubios şi hăituit de foştii colegi din asociaţia Blake, cărora Bertram le-a ordonat să-l ucidă, Reede Smith preferă să se predea şi să ceară ajutor de la Rigsby, Van Pelt şi Cho. 

La finalul interogatoriului la care îl supun Jane şi Lisbon, aflăm că Smith a fost dependent de analgezice, a omorât o fetiţă de 12 ani sub efectul pastilelor şi a fost obligat să intre în rândurile organizaţiei secrete pentru a nu suporta rigorile legii şi pentru a nu rămâne cu o pată pe dosar, agentul FBI mărturisind totodată că l-a eliminat pe Bob Kirkland fiindcă adunase prea multe dovezi împotriva grupării. Când se uită fix în ochii lui Patrick Jane şi afirmă că nu le-a ucis pe soţia şi fiica acestuia, ştii sigur că Reede Smith nu minte şi că unica lui conexiune cu Red John este o favoare pe care i-a făcut-o acestuia cu 4 ani în urmă, înlesnind otrăvirea Rebeccăi, secretara care l-a împuşcat pe Sam Bosco.

Iar dacă echipa condusă de Teresa Lisbon crede că Haffner, Stiles şi McAllister au decedat în explozie şi că Smith nu este vinovat de masacrul petrecut în urmă cu un deceniu la reşedinţa lui Jane din Malibu, degetul acuzator se îndreaptă spre directorul Bertram, care îşi pregăteşte discret evadarea, burduşind o geantă cu teancuri de dolari şi acte false, distrugând celularul primit de la organizaţia Blake şi înlocuindu-l cu un telefon "curat", pe care îl ţine ascuns în torpedou. După ce anterior a încercat să scape într-o manieră elegantă de incomozii Jane şi Lisbon, suspendându-i din funcţii pe termen nelimitat, Bertram îşi scoate acum mănuşile şi renunţă la prudenţă, având o tentativă de a tăia gâtul inconştientului Jane cu un bisturiu, chiar în salonul de spital. 

Atitudinea duplicitară, rictusul sadic de pe figură, setea de putere, dorinţa de a deţine controlul şi de a fi mereu în centrul atenţiei l-ar recomanda pe Gale Bertram ca un suspect credibil în cazul Red John, nu însă şi incapacitatea de a-şi disimula reacţiile. Bertram nu are acea "poker face" despre care vorbeşte Patrick Jane, are nevoie de lecţii de la subalternul lui pentru a nu mai pierde bani la masa de joc şi pentru a nu mai fi ţinta ironiilor celorlalţi jucători, ceea ce mă face să cred că nu ar fi fost capabil să-l ducă de nas atâta vreme pe consultant. După ce Jane îi aplică o lovitură de graţie şi declară într-o conferinţă de presă că Bertram este Red John, directorul CBI are parte de mai multă expunere mediatică decât şi-ar fi dorit, fiind forţat să omoare un barman care l-a recunoscut şi dovedind că nu face crize de conştiinţă atunci când trebuie să-şi scape propria piele. 

Din punctul meu de vedere, Bertram are faţă de criminal şi chiar este, numai în episodul "The Great Red Dragon" fiind pe punctul de a ucide două persoane cu propria mână, iar faptul că este unul dintre liderii conspiraţiei "Tiger, tiger" presupune pe de-o parte că este autorul moral al multor crime pe care le-a comandat, iar pe de altă parte că a săvârşit chiar el anumite infracţiuni contra vieţii pentru a plăti favoruri pe care le-a cerut de la alţii. Sunt însă încredinţată că ne pierdem vremea dacă îl căutăm pe Red John în ograda lui Bertram, în loc să privim spre cultul Visualize şi spre cuplul Stiles - Haffner.

Chiar dacă nu este responsabil de plantarea explozibilului în casa lui de pe plajă, Jane se face vinovat de lansarea unei bombe care a aruncat în aer întregul CBI, demascarea publică a directorului lor ca fiind infamul Red John având repercusiuni pe care nici măcar el nu le-a anticipat. Practic, fără să aibă vreo intenţie în acest sens, Jane îi lasă pe drumuri pe toţi angajaţii Biroului de Investigaţii al Californiei, Dennis Abbott (Rockmond Dunbar) de la divizia FBI din Austin - Texas fiind trimis în California pentru a destructura asociaţia Blake şi a-i aduce în faţa justiţiei pe toţi poliţiştii corupţi, prima lui mişcare fiind desfiinţarea CBI-ului şi percheziţionarea birourilor.

În clipa în care un subaltern de-al lui Abbott izbeşte în mod involuntar ceaşca de culoare turcoaz şi o sfărâmă, simţi că s-a încheiat un alt capitol din viaţa lui Patrick Jane, chiar înainte de reglarea conturilor cu Red John, regretul din privirea consultantului fiind primul semnal de alarmă pe care îl recepţionează partenera lui şi care îi vesteşte acesteia o separare dureroasă. Şi, într-adevăr, despărţirea de ceaşca de ceai preferată este urmată de despărţirea de CBI, despărţirea de Lisbon şi despărţirea simbolică de trecut. Iar ideea spargerii ceştii i-a aparţinut chiar lui Simon Baker, dacă îl credem pe cuvânt pe scenaristul Jordan Harper! 

Confiscarea canapelei din piele maro, pe care Jane nu suporta să o vadă mutată nici măcar cu un centimetru mai la stânga sau mai la dreapta decât o amplasase el însuşi, precum şi pierderea unui obiect-fetiş care îi amintea de ritualul zilnic şi atât de puţin american al servirii ceaiului, trezesc în Jane sentimentul dezrădăcinării, impresia că nu mai aparţine acelui loc, aşa că decizia lui de a rupe legăturile cu vechii prieteni din CBI şi de a pleca pare justificată.

Nu are cum să nu te impresioneze finalul în care Patrick Jane îngenunchează pentru prima oară într-o biserică cu intenţia de a se ruga, mai ales că n-a fost niciodată genul de enoriaş cu frica lui Dumnezeu şi nu a purtat niciodată cruciuliţe la gât precum Teresa Lisbon. Iar cuvintele pline de o emoţie sinceră "I want to thank you. You have no idea what you've meant to me. What you mean to me", pe care le-a rostit Patrick pe faleză, se schimbă acum în "I want to go. We'll be in touch. I'm sorry for everything", fraze împovărate de păreri de rău, pe care i le adresează Teresei în faţa ascensorului, înainte de o plecare care ar putea fi definitivă.

Sursă material video:  http://www.youtube.com/

Thanks to Evgeniy Rudnev for this video!

În încheiere, vreau să subliniez doar alte două aspecte care mi s-au părut relevante în "The Great Red Dragon". Mai întâi, ce căuta agentul CBI Ron la spitalul în care era internat Jane după explozie, dacă nu făcea parte şi el din gruparea conspirativă "Tiger, tiger" sau dacă nu avea un interes personal în cazul Red John? Să nu uităm că personajul se vântură prin cadru de câteva sezoane încoace, deşi rolul lui pare minor.

În al doilea rând, de ce nu s-a aplecat Jane cu seriozitate asupra morţilor suspecte ale lui Partridge şi Kirkland, abia acum fiind trimis Kimball Cho să analizeze cadavrul legistului pentru a vedea dacă nu cumva are tatuajul cu trei puncte? Pielea jupuită de pe umărul stâng al cadavrului adus la crematoriu sugerează fie că Brett Partridge a ieşit din organizaţia "Tiger, tiger" din proprie iniţiativă, şi-a decupat singur tatuajul şi a fost executat de foştii colegi care s-au simţit trădaţi, fie că a fost ucis de către Red John, el însuşi un membru proeminent al grupării Blake, după care i-a fost înlăturat tatuajul pentru ca nimeni să nu facă legătura între organizaţie şi medicul legist cel creepy.      

Sursă imagini:  http://www.cbs.com