We love when Simon Baker reads the Book of Love to us, don't we?

"What's so complicated about right and wrong?" - Heather (Bryce Dallas Howard)

Nu orice producţie cinematografică înscrisă în competiţia Sundance, Festivalul de Film Independent organizat anual de către Robert Redford în Park City - Utah, are o valoare incontestabilă, "Bachelorette" fiind primul fiasco la care îmi zboară gândul dacă îmi propun să demontez acest raţionament, însă atunci când au la dispoziţie bugete minuscule şi actori talentaţi, dar nu neapărat celebri, regizorii trebuie să opună bling-bling-ului hollywoodian un eşafodaj de idei solide şi pline de miez, iar în 70% din cazuri rezultatul este pozitiv. În anul 2003, pe când filma drama "Book of Love" sub îndrumarea regizorului şi scenaristului debutant Alan Brown, australianul Simon Baker îşi trecuse deja în palmares o nominalizare la premiile Golden Globe pentru rolul avocatului Nick Fallin din serialul "The Guardian", însă nici nu visa la popularitatea din care urma să se înfrupte vreo 6 ani mai târziu datorită complexului personaj Patrick Jane din proceduralul "The Mentalist". 

Frances O'Connor, o actriţă născută în Anglia şi crescută în Australia într-o familie de intelectuali rasaţi, de asemenea nominalizată la Globurile de Aur pentru întruchiparea romanţioasei şi adulterinei Emma în drama de epocă "Madame Bovary", se remarcase mai degrabă în ecranizări ale unei piese de teatru de Oscar Wilde ("The Importance of Being Earnest") sau ale unui roman de Jane Austen ("Mansfield Park") decât în filme ancorate în realitatea dură a zilelor noastre, în vreme ce canadianul Gregory Smith, care deţinea un rol principal în serialul "Everwood" la acel moment, mai avea de aşteptat 7 ani pentru a-l portretiza pe poliţistul Dov Epstein în serialul "Rookie Blue" şi pentru a ajunge inclusiv pe micile ecrane din România prin mijlocirea postului DIVA Universal.   

În ceea ce mă priveşte, "Book of Love" a fost dragoste la a doua vedere (fără nicio legătură cu titlul volumului de proză al lui Hary Salem sau cu titlul filmului "Your Love Never Fails", pe care românii l-au tradus în mod identic) întrucât, deşi îmi amintesc că mi-a provocat tulburare lăuntrică şi o acută senzaţie de nelinişte de la cea dintâi vizionare, abia când l-am revăzut cu maximă concentrare, apăsând din ce în ce mai des pe butoanele "stop" şi "back" ale  media player-ului pentru a analiza în detaliu anumite secvenţe împovărate de dramatism, dar şi debordând de senzualitate, am fost capabilă să-i descifrez mesajul şi să mă bucur de o creaţie artistică fără pretenţii de capodoperă, dar care nu a făcut de ruşine Festivalul Sundance în ianuarie 2004.

Cu toate că tangenţial este atins subiectul genocidului comis de facţiunea comunistă khmerii roşii în Cambodgia în intervalul 1975 - 1979, numărul victimelor de origine cambodgiană, vietnameză, chineză şi thailandeză fiind cuprins între 2 milioane şi 3 milioane de oameni, cu toţii fiind executaţi de către fanaticii care îl urmau orbeşte pe liderul Pol Pot sau fiind răpuşi de foamete şi boli ce ar fi putut fi tratate dacă cei care preluaseră puterea nu ar fi desfiinţat spitalele, este evident că această dramă, filmată în New York şi Florida, se axează pe dezintegrarea rapidă a unui mariaj din cauza infidelităţii unuia dintre parteneri.

        

În momentul intrării în scenă, David Walker (Simon Baker) şi Elaine Walker (Frances O'Connor) lasă impresia că ar avea o căsnicie reuşită, însă fisurile devin vizibile ori de câte ori soţia în vârstă de 28 de ani, plină de vitalitate şi tânjind după contact fizic, se străduieşte să-şi atragă soţul spre dormitor şi se confruntă cu o atitudine reticentă care o descumpăneşte şi pe care nu ştie cum să o interpreteze, mai ales că nu are motive să se îndoiască de dragostea sau de fidelitatea partenerului de cuplu. Elaine nu este o femeie de o frumuseţe răpitoare şi nu face eforturi disperate de a aţâţa instinctele latente ale lui David învârtindu-se prin casă în lenjerie intimă din dantelă sau din mătase, dar gesturile ei emană senzualitate şi ar capta atenţia oricărui bărbat mai puţin apatic decât profesorul de istorie cu care s-a măritat, iar spontaneitatea, inteligenţa şi cultura ei vastă o transformă într-o excelentă parteneră de conversaţie, o calitate pe care omul de lângă ea ar aprecia-o mai mult dacă traiul monoton din suburbii nu i-ar fi îndepărtat de prieteni şi nu i-ar fi afundat într-o izolare ce aduce cu sine mai degrabă singurătate în doi decât intimitate.  

Scena de pe treptele casei este dat naibii de sexy, cubul de gheaţă slobozit printre buzele lui Elaine şi strecurat în gura lui David parcurgând de câteva ori acest traseu şi neavând prea multă legătură cu vara toridă de afară, care îi va determina în curând pe cei doi să dea năvală în primul magazin de îngheţată ivit în cale. Pasionat de profesie, chiar dacă predă la un liceu privat în care elevele sunt interesate cu precădere de aspectul lui fizic, iar nu de evenimentele grave petrecute într-o ţară din Asia de care nici măcar nu au auzit, David Walker nu reacţionează în prima fază la imboldurile nevestei şi preferă să corecteze lucrările discipolelor lui, ignorând secunde întregi tentativele lui Elaine de a-i aprinde în ochi o scânteie de dorinţă. Dar cum să rezişti la infinit unei femei inventive şi pasionale, care vrea să fie sărutată şi care se lansează într-un joc erotic atât de revigorant, folosind ca stimulent exact obiectul la care ai râvni într-o zi cu o căldură ucigătoare?                                

Lipsa apetitului sexual tinde să se cronicizeze în cazul lui David şi este posibil să fie generată de medicamentele pe care le înghite în mod constant, fără ca spectatorii să observe ce scrie pe eticheta flaconului pentru a se lămuri dacă este vorba despre un abuz de analgezice sau de antidepresive. Nu ar fi exclus nici ca surplusul de greutate să fie un efect advers al acelor pastile misterioase, protagonistul privindu-se depreciativ în oglindă, sugându-şi burta, pipăindu-şi colăceii şi fiind clar că este pe punctul de a dezvolta un complex cu privire la propria înfăţişare, cu toate că suspinele şi privirile languroase cu care îl întâmpină adolescentele cărora se chinuie să le vâre în cap istoria ar trebui să-l asigure că nu şi-a pierdut farmecul şi puterea de seducţie.

 Sursă material video:  http://www.youtube.com

Deşi soţii Walker nu conştientizează că păşesc pe nisipuri mişcătoare sau trec printr-o etapă de negare în care se prefac că problemele nu există atâta vreme cât nimeni nu are curajul de a vorbi cu francheţe despre ele, este imposibil ca un observator obiectiv să nu remarce faptul că relaţia lor se şubrezeşte treptat din interior, din pricina indiferenţei lui David faţă de latura sexuală şi din pricina incapacităţii acestuia de a o face pe Elaine să se simtă dezirabilă, iar Chet Becker (Gregory Smith), un puştan care nu a împlinit 16 ani şi care traversează faza de confuzie specifică adolescenţei, se insinuează prin această breşă şi, fără a avea intenţii malefice, devine exact picătura care varsă paharul plin cu frustrări şi insatisfacţii niciodată exprimate.

Chet este un copil bun, studios şi singuratic, aflat la vârsta critică la care începe să se dezvolte identitatea sexuală şi să se manifeste primii fiori erotici, iar faptul că a fost părăsit de mamă şi are un tată atât de îngropat în muncă încât arareori calcă pe acasă îi amplifică nevoia de afecţiune şi îl determină să-i identifice pe Elaine şi pe David cu figurile maternă şi respectiv paternă care lipsesc din viaţa lui, nefiind de mirare că se ataşează de amândoi şi se simte mai confortabil în compania adulţilor decât în preajma colegilor de şcoală. Maturitatea ar trebui să fie sinonimă cu responsabilitatea, însă Elaine Walker îl întâlneşte pe Chet într-un moment de vulnerabilitate în care nu se simte apreciată de propriul soţ şi suferă în tăcere din cauza rutinei în care a intrat mult prea devreme mariajul lor, amintindu-şi cu nostalgie de luna de miere petrecută în Phnom Penh şi de măruntele gesturi de tandreţe în care o învăluia David pe atunci, aşa că veneraţia pe care o citeşte acum în ochii liceanului şi pasiunea răvăşitoare pe care i-o inspiră acestuia o flatează şi îi întunecă judecata.

De la privirea curioasă pe care Elaine o aţinteşte asupra bustului lui Chet în magazinul în care acesta vinde îngheţată, atunci când băiatul îşi dezbracă hanoracul, iar tricoul ridicat îi dezvăluie în mod accidental o bucată de piele, până la sărutul lui impulsiv care o ia prin surprindere în grădină şi care are nu numai gustul păcatului, ci şi gustul excitant al pericolului de vreme ce David doarme în hamac la o distanţă de numai câţiva metri, până la şirul de mângâieri şi săruturi vinovate din hol (la care ea chiar răspunde) şi până la partida de amor carnal de pe covor şi de pe canapea nu mai este decât un pas. Elementele care transformă "Book of Love" dintr-un film banal într-un film special sunt coloana sonoră absolut minunată şi interpretările pline de emoţie şi sensibilitate ale celor trei actori, aceştia lăsându-mi impresia că au pus câte o fărâmă de suflet în fiecare secvenţă şi s-au dăruit până la identificarea totală cu personajele Elaine, David şi Chet.

Sursă material video:  http://www.youtube.com

Thanks to Jazzy B Real for this video!

Ca să nu mai amintesc de sacrificiul pe care l-a făcut Simon Baker acceptând să se îngraşe câteva kilograme pentru a fi credibil în pielea unui bărbat care nu se mai consideră la fel de atrăgător şi viril ca în trecut şi care este torturat de un complex de inferioritate atunci când află că soţia l-a înşelat cu un băieţandru care nu are nici jumătate din vârsta lui, dar care se poate lăuda cu un corp frumos fiindcă practică nataţia, ridică cu uşurinţă o halteră ce pare a cântări vreo sută de kilograme şi face exerciţii fizice în mod regulat. Pentru a compensa un handicap care există doar în mintea lui, David îşi forţează limitele fizice, face abdomene şi genuflexiuni până când se înroşeşte la faţă ca racul şi o îndeamnă pe Elaine să-i atingă pulpele tari ca piatra, însă îşi subminează singur eforturile continuând să înghită acele pastile care îi taie pofta de sex şi îi induc o abia perceptibilă labilitate psihică.

     

Contrastul dintre David şi Chet devine izbitor dacă suprapunem scenele în care fiecare dintre ei face dragoste cu Elaine, însă sunt de părere că l-am judeca greşit pe primul în cazul în care am analiza doar scurta împreunare din baie fiindcă, deşi are violenţa şi lipsa de delicateţe caracteristice unui viol, este mai degrabă un act vindicativ săvârşit de către un soţ rănit în inimă şi în orgoliu, care reacţionează necugetat la o mărturisire pe care nu a apucat să o proceseze, dar care i-a spart uriaşul balon de săpun în care trăia cu iluzia unei vieţi de familie perfecte.

"Dacă te trezeşti în aceeaşi cameră cu o problemă, nu intra în vorbă cu ea", un citat din romanul "Pacientul englez" care i se potriveşte ca o mănuşă lui David Walker până în clipa în care o intervenţie din afară desăvârşeşte procesul de disoluţie început cu luni în urmă din interiorul cuplului, iar chipul schimonosit de suferinţă care se reflectă în oglindă în timp ce profesorul de istorie îşi penetrează nevasta pe la spate, cu o brutalitate la care nu ar fi recurs niciodată în condiţii normale, te face să înţelegi că nu o pedepseşte numai pe ea, ci se pedepseşte şi pe sine pentru că a fost orb la pasiunea care înflorea sub ochii lui, a permis lucrurilor să scape de sub control şi a împins-o într-o oarecare măsură pe femeia iubită în braţele altcuiva, refuzându-i tandreţea după care ea jinduia.

Chet Becker este virgin şi se îndrăgosteşte de Elaine Walker cu înflăcărarea şi puritatea cu care nu te poţi îndrăgosti decât prima oară, căutând în femeia matură deopotrivă o amantă şi o mamă, după cum o dovedesc felul în care îşi lipeşte fruntea de pântecele ei înainte de a face dragoste şi felul în care se cuibăreşte în braţele ei şi o lasă să-i dezmierde părul după ce fac dragoste, iar eu mă văd nevoită să recunosc, în pofida fascinaţiei pe care o exercită asupra mea majoritatea personajelor întruchipate de Simon Baker, fie ele pozitive sau negative, că David Walker a avut nişte cărţi de joc mai bune decât rivalul şi a pierdut pe mâna lui. Arareori mi-a fost dat să văd într-un film o secvenţă de amor mai dulce şi mai romantică decât aceea dintre Elaine şi Chet, mai ales că obiectivul camerei de filmat se deplasează în mod repetitiv de pe cele două trupuri înlănţuite spre frunzele verzi şi florile violet în care se anină picăturile de ploaie, iar pe fundal se aud acordurile melodiei "The Book of Love" a trupei pop "The Magnetic Fields".

Privirea transpusă, adoratoare, pe care Chet o ridică spre Elaine ori de câte ori se îndură să-şi desprindă buzele de pe pielea ei nu are corespondent în ochii lui David, nici măcar în momentul în care soţia lui urcă pe scena unui bar şi interpretează melodia "The Book of Love" numai pentru el, deşi zâmbetul de încântare şi mândrie nu părăseşte chipul soţului care tocmai a primit o declaraţie de dragoste emoţionantă şi care, fără îndoială, împărtăşeşte aceste sentimente. Pe de altă parte, cu toate că abia i-a cunoscut pe Elaine şi David, Chet nu îşi poate ascunde gelozia nici când tânăra îi dedică soţului acel cântec, nici când îl ademeneşte să guste dintr-o căpşună, nici când îşi trece degetele prin părul acestuia şi îl invită la dans în grădină, după ce au consumat câteva pahare cu vin roşu afrodiziac (un alt moment care mi-a înmuiat genunchii de parcă ar fi fost modelaţi dintr-o ceară moale uitată pe flacără, mai ales că melodia "Joan Jett of Arc" a trupei Clem Snide, pe care se derulează mişcările lente şi senzuale ale lui Frances O'Connor şi ale lui Simon Baker, este la fel de frumoasă ca şi aceea despre care am vorbit în paragrafele anterioare).                                           

Mi-a fost teamă că David i-o va plăti lui Elaine cu aceeaşi monedă şi va comite adulter cu Heather (Bryce Dallas Howard), o elevă cuminte, roşcovană şi pistruiată cam de vârsta lui Chet, care ar fi sărutat pământul pe care călca el şi care ar fi reprezentat o pradă uşoară pentru un bărbat experimentat, însă profesorul de istorie are de la început şi până la sfârşit o conduită ireproşabilă şi nu se abate nici măcar cu un pas de la regulile şcolii şi ale moralei, lăsându-şi nevasta să se perpelească pe toate părţile la gândul că a corupt sexual un minor şi că fapta ei ar fi putut atrage inclusiv o răspundere penală, dacă adolescentul ar fi avut părinţi pe care chiar să-i intereseze viitorul lui.

Spre deosebire de prietena ei Naomi (Ari Graynor), care face comentarii picante la adresa anumitor părţi anatomice ale tânărului profesor şi îi pune acestuia nişte întrebări personale de-a dreptul impertinente, Heather alege să îşi exprime simpatia şi admiraţia faţă de David Walker învăţând pe rupte la materia pe care o predă acesta şi ajutându-l să-şi pregătească materialele didactice, iar faptul că bărbatul constituie un model şi o sursă de inspiraţie pentru ea se reflectă peste câţiva ani în plecarea fetei în Cambodgia, acolo unde îl întâlneşte pe Chet Becker, un alt om al cărui destin a fost pentru totdeauna influenţat de acest dascăl cu vocaţie.

Înainte ca Elaine să aibă o aventură pasageră cu Chet, soţii Walker îi promiseseră băiatului că îl vor duce la Disney World şi mărturisesc că m-a pus în încurcătură decizia lui David de a nu sista aceste planuri, în condiţiile în care tocmai fusese trădat de către două persoane importante din viaţa lui. M-am întrebat dacă blajinul David Walker, care a plâns de a săltat cămaşa pe el în WC-ul liceului, s-a îndopat cu medicamente, a întârziat la cursuri şi şi-a uitat hârtiile acasă în ziua ce a urmat dezvăluirii care i-a prăbuşit cerul în cap, poate fi atât de pămpălău încât să ierte infidelitatea şi să treacă mai departe ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, punând lupul de pază la stână prin menţinerea lui Chat în anturajul lor şi testând astfel capacitatea lui Elaine de a rezista tentaţiei. Exista oricând varianta ca David să fi premeditat călătoria în trei la Disney World pentru a-şi pune soţia într-o situaţie incomodă, iar în momentul în care i-am văzut pe Elaine şi Chet înghesuiţi unul lângă altul într-o maşină, stingheri şi pleoştiţi, în vreme ce David zâmbea triumfător din stânga lor, am ştiut că răzbunarea omului bun poate fi cruntă.

Numai că, atunci când te joci cu focul, rişti să te arzi, iar David s-a ales cu un handicap permanent în urma acestei meschinării, după ce s-a săturat să-şi bombardeze soţia cu ironii şi să se comporte ca un bun samaritean, dezlănţuindu-şi furia reprimată asupra lui Chet, agresându-l pe acesta în camera de hotel şi fiind înjunghiat în picior. Când se întoarce în cameră şi îi găseşte pe cei doi tăvălindu-se pe podea, Chet fiind excitat din cauza faptului că David a încercat anterior să-l sugrume, Elaine interpretează aiurea încleştarea lor şi presupune că David a profitat de naivitatea lui Chet şi l-a atras într-o relaţie de tip homosexual ca să-i predea ei o lecţie de umilinţă. În opinia mea, dacă atât de puţin îşi cunoştea soţul încât să-l suspecteze de înclinaţii sexuale diferite şi de ambiguitate morală, este mai bine că acest mariaj s-a destrămat la timp, înainte de a apuca să-şi facă şi mai mult rău unul altuia şi înainte de a fi amândoi prea bătrâni pentru a mai spera să-şi găsească perechea potrivită.

Ce iubesc cel mai mult Simon Baker şi Patrick Jane? Nu am decât un răspuns la această întrebare: copiii. Iar David Walker nu face notă discordantă, rugând-o în zadar pe Elaine să pună o pauză în cariera de organizatoare de evenimente pentru a deveni mamă, izbindu-se de refuzul ei ca de un zid şi satisfăcându-şi în cele din urmă visul de a fi părinte într-o manieră inedită. Lilian şi Melissa, un cuplu de lesbiene cu care soţii Walker sunt în strânse relaţii de prietenie, îi propun lui David să doneze spermă pentru a le ajuta să conceapă un copil şi astfel, după ce se desparte definitiv de Elaine şi abandonează profesoratul, acesta îşi petrece timpul în compania celor două femei şi a bebeluşului în a cărui viaţă s-a implicat 100% încă de la naştere.

Sursă material video:  http://www.youtube.com

Este o plăcere să-l vezi pe Simon Baker cu un copil adormit în braţe, însă, deşi le asigură pe cele două mame că bebeluşul îi umple inima de bucurie şi că nu simte nevoia să se întoarcă la catedră, deşi zâmbeşte şi fluieră relaxat în timp ce aşteaptă ascensorul, deşi mănâncă îngheţată în apartamentul lui cu aspect nefinisat, deşi pe fundal se aude melodia "No one's more happy than you" a formaţiei Clem Snide, nu am avut nicio clipă sentimentul că David chiar este fericit, ci mai degrabă singur şi melancolic. Elaine se dedică profesiei de instructoare de yoga şi, deşi cântă în faţa oglinzii, dansează şi face piruete cu o viteză ameţitoare, pe acordurile aceluiaşi "No one's more happy than you", râzând şi părând mai liberă decât oricând, mi se pare la fel de singură şi la fel de afectată de divorţ ca şi David.

Dintr-un film în care mi-a plăcut aproape tot (cu excepţia scenei de sex din baie, care mi-a întors stomacul pe dos fiindcă nu-l pot asocia deloc pe gentlemanul Simon Baker cu astfel de reacţii instinctuale izvorâte din ciudă), îmi este dificil să aleg o singură secvenţă care m-a marcat, însă m-aş opri la aceea în care maşinile celor doi soţi parchează una lângă alta în curtea casei, figura descompusă de suferinţă a lui David se observă bine prin parbriz fiindcă ştergătoarele sunt pornite, iar conturul chipului lui Elaine abia se distinge prin perdeaua de ploaie fiindcă ştergătoarele sunt oprite, semn că mintea lui David s-a limpezit şi deja a luat o hotărâre în ceea ce priveşte soarta căsniciei lor, în vreme ce mintea lui Elaine este încă înceţoşată şi confuză.

Destinul filmelor independente este adeseori ingrat, iar "Book of Love" s-a rătăcit prin oceanul de producţii hollywoodiene comerciale, prea puţine persoane ştiind de existenţa lui şi rupându-şi din timpul lor pentru a-l viziona, mai ales că pe internet sunt disponibile doar subtitrări în limbile turcă şi sârbă. Din punctul meu de vedere însă, dacă nu luăm în considerare serialul "The Mentalist", "Book of Love" este cel mai bun film în care a jucat Simon Baker. So ... you know what you have to do!


Surse imagini:  http://www.toutlecine.com     
                                           
                           http://www.sho.com

                           http://www.simon-baker.fr